Iubim, dar de câte ori în viață?

 Marii romantici ar spune că iubești doar o singură dată cu adevărat, îți cauți sufletul pereche și acea iubire "antescrisă" pentru fiecare dintre noi.

Cei care sunt mai sceptici cu privire la "one true love", ar spune că poți să iubești de două, trei ori pe parcursul vieții. Unii cu adevărat norocoși, spun că poți să iubești de mai multe ori. 

Însă, cei care își deschid fără teamă porțile sufletului, inima și mintea, pot iubi de câte ori le spune instinctul și vocea interioară.

Puțini sunt însă acei care riscă să se lase duși orbește de valurile iubirii, poate doar cei ce nu au cunoscut durerea ce ți-o poate lăsa, pe veci, o dragoste sfârșită brusc și năucitor.

Și cum mulți dintre noi "am gustat" și din partea amară a iubirii,  încercăm de multe ori să ne ferim din calea ei, pentru că amintirea durerii ce poate să apară este prezentă constant în subconștient.

Ciudat dar real, este că toți, dar absolut toți, vrem să iubim, însă mai presus de orice, în mod egoist, ne dorim să fim iubiți. Iubim să fim iubiți mai mult decât suntem dispuși conștient să iubim. 

Frica ne face să fim egoiști, reticenți, să respingem încercările de a se apropia a celor ce vor să ne cunoască, să relaționeze.

Și de aici, pe premiza "nu vreau să sufăr..." ucidem practic orice nouă iubire ce poate să apară, orice șansă la fericire, pentru că da, aceeași frică ne poate face să alegem un pseudoconfort, la adăpost de orice risc, în detrimentul unui nou început ce poate fi cel destinat.

Ne este teamă să deschidem acea poartă spre necunoscut, ne este teamă să pășim dincolo de plictisitoarea și monotona  zonă de confort, atât de restrictivă, de cele mai multe ori. 

Renunțăm, cu voia noastră, la iubire, la viață, la dorință și pasiune, renunțăm la a ne mai simți "vii", pentru că frica ne soptește parșiv în ureche "nu risca, nu te arunca, mai bine renunță, ești ok și fără să iubești, de ce să te complici?"

Unde ne e curajul, unde ne este dorința, unde și cui lăsăm voința și capacitatea de a iubi? 

Dacă toți am fi renunțat la șansa de a iubi din nou, rămânând victime ale propriilor frici, unde am fi ajuns? 

Unde am ajunge, fără iubirea ce o căutăm neîncetat, fie că recunoaștem sau nu, ori de câte ori simțim că avem multă dragoste de oferit? 

De câte ori iubiți în viață?!? De câte ori aveți curajul să o faceți, de atâtea ori de cât vă țin puterile și capacitatea de a vă asuma consecințele. 

Dar...nu singuri, ci în doi, niciodată singuri.

Eu vreau să iubesc, vreau să trăiesc iubirea, nu să o las să treacă pe lângă mine, eu risc, prefer să mă uit în urmă și să zâmbesc la greșelile făcute, decât să regret că nu mi-am ascultat inima.

Vreau să iubesc ori de câte ori viața îmi va da șansa, și vreau să simt că sunt iubită pe deplin, chiar dacă asta mă poate face vulnerabilă.

Vulnerabilă, poate... Victima propriilor frici niciodată, nu am să permit asta.

Deci, de câte ori iubesc? De câte ori pot, de câte ori vreau. 

_____________

Și nu uitați, până data viitoare, iubiți-vă mult, mult.

Iubește-mă în noaptea de noiembrie

 Mai pune pe foc, un lemn uscat de fag, și îmbrățișează-mă, iubitule, atât de strâns încât să îmi lipești la loc toate părțile din suflet sfărâmate în lipsa ta.

Ascultă cum focul mistuie vreascul și privește cum sar scântei strălucitoare ce se avântă sus, pe coș, urmându-și destinul atât de efemer...

Adulmecă-mi părul și mai toarnă puțin vin aromat în paharul ce poartă urma buzelor mele.

Nu, nu îți desprinde degetele fierbinți de mâinile mele reci, continuă să mă încălzești și să torni fericire în sufletul meu, cu fiecare sărutare și cu fiecare respirație ce o simt pe obraz, pe față, pe gât.

Mai pune un lemn pe foc, dar fără să mă lași din brațe, poți?

...mi-a fost atât de tare dor de tine, că nu mai pot îndura să nu fiu atinsă și să nu te simt că ești al meu. 

Cum am crezut că voi putea și fără tine? 

Cum ai crezut că vei putea  și fără mine?

Ascultă...! E vântul de noiembrie ce suflă greu pe la ferestre, sunt frunzele uscate ale toamnei ce se adună la ușă, înfrigurate și ele, în prag de iarnă. 

Mi-e rece, parcă, dar e așa de bine lângă tine, și mi-e așa cald la tine în brațe. În brațele tale în care mă pierd, și în care îmi fac culcuș, în brațele tale ce mă cuprind și mă strâng, posesive.

Îmi las capul pe umărul tău și te respir adânc...aroma asta a ta, atât de inconfundabilă mă seduce iar și iar, ca o magie a unui Eros atât de vrăjit de Psyche a lui...

Și te respir, și te țin strâns, cu degete de gheață, topite încetul cu încetul de buzele tale de foc nestins și viu

Și mă atragi, sălbatic și puternic, și încerc să îți rezist, zadarnic și lipsit de sens, pentru că nimic nu ar putea să reziste unei iubiri și unui dor teribil și trăit prea mult, de amândoi. 

Mai pune un lemn pe foc, iubitule, să ne ajungă până când vântul va înceta să bată, și până când frunzele nu vor mai șopti basme cu prinți și cu zâne. 

Întețește focul, iubitule, în șemineu și în sufletele noastre. 

Dă-ne iubire, dragul meu, dă-ne căldură, nu mai vreau să știu de dor...

Mai pune un lemn pe foc, iubitul meu, și fă-mă să tac, sub buzele tale, fă-mă să tremur...

____________

Și nu uitați, până data viitoare, iubiți-vă mult, mult!

®️Alina Roman

Iubirea cu potențial toxic - adevăr sau provocare?

Cum este posibil să existe o asemenea aserțiune? Cum poți alătura substantivul "iubire" de adjectivul "toxic"?

Da, este puțin cam...ciudat. 

Iubirea poate fi toxică? Cum? Cât? În ce fel? De ce?

1. Violența este indubitabil toxică.

Violența fizică și psihică, și acceptarea ei, supunerea voită sau forțată, fie ea inițială / moderată / unică în manifestare, în orice formă NU este ACCEPTABILĂ!!

În nicio situație, cu atât mai puțin în relațiile de iubire. 

Vreau să mă opresc din a analiza acest subiect - au făcut-o alții mult mai bine -  și mă voi concentra pe celelalte aspecte care pot aduce un potențial toxic într-o relație de iubire.

2. Lipsa de implicare afectivă inegală a partenerilor.

    Gradul de toxicitate este foarte mare, pentru că inevitabil unul dintre ei oferă mai mult și la un moment dat se va opri, pentru că nu va simți că primește iubirea pe care o merită, pentru care s-a dedicat trup și suflet. 

Și doare al naibii de tare. 

Doare să simți că cel pe care-l iubești și pentru care ai fi dispus/ă să dai tot ce ai mai nobil și mai frumos, nu prețuiește la adevărata valoare ceea ce ești tu, esența ta ca om, ca ființă cu sentimente adevărate. 

Și cu durerea asta în suflet, va pleca, pentru că celălalt nu a valorificat din plin imensa resursă de bucurie și satisfacție pe care iubirea împărtășită o aduce în viața ambilor parteneri.

3. Lipsa unei înțelegeri clare, de ambele părți asupra viitorului relației.

Poate că unul pleacă la drum cu ideea "forever in love", iar celălalt cu ideea "another one on the list", iar toxicitatea aici vine din egoismul și lașitatea aceluia ce in mod voit manipulează sentimentele celuilalt, doar pentru a-și satisface o fantezie sexuală, pentru o recunoaștere și validare a masculinității / feminității, a capacității de seducție, a senzației de "i still got it" o hrănire artificială a unui ego mult prea greu de satisfăcut.

4. Cucerirea doar de dragul jocului seducției. 

   Este acel fenoment în care senzația de fluturi în stomac este permanent căutată, aducătoare de satisfacții rapide, fără bătaie de cap, fără implicații. 

  Pentru cei ce se regăsesc aici, acei veșnic dornici de îndrăgosteală, dar niciodată îndrăgostiți cu adevărat, nu contează cât timp dedică cuceririi, ei vor căuta "capitularea" fără doar și poate, vor merge până în pânzele albe fără să țină cont de nimic, și se vor folosi de toate resursele pentru a "supune" acea persoană care le-a suscitat interesul. 

  Acest aspect este foarte toxic și distrugător, pentru că, pentru un "cuceritor" este cu atât mai satisfăcător jocul, cu cât obstacolele sunt mai mari, aparent insurmontabile. Nu se va da în lături nici dacă cu jocul său va distruge relații, sau căsnicii.

5. Plafonarea și monotonia -  inerente într-o relație cu vechime.

    Cu siguranță, există potențial toxic aici, pentru că, orice relație poate fi afectată de obișnuință, de acel sentiment de confort, de acea siguranță că celălalt va fi mereu acolo, indiferent de orice. Pericolul este că acest confort călduț poate să ducă la dezinteres, la comoditate, la lipsa nevoii de a păstra scânteia în suflet, de a-l surprinde pe cel drag cu un gest frumos, cu o privire seducătoare, cu o surpriză care să readucă scânteia la rang de flacără.

Un alt pericol mare aici, este că oricare dintre parteneri poate deveni victima unui cuceritor, și se poate găsi în situația de la numărul 4, și implicit de la numărul 3.

6. Prieteni cu "beneficii".

Nu mai e cazul, cred, să explic cum o situație de genul acesta poate fi potențial toxică. Pentru că este foarte greu să poți să te rezumi numai la asta. 

Chiar dacă ambii parteneri discută de la început că nu se vor implica emoțional, că vor rămâne prieteni orice ar fi, rareori lucrurile sunt așa simple. Fie că vorbim de bărbat sau de femeie, există posibilitatea ca unul din ei să viseze la ceva mai mult, să se implice sentimental mai mult decât și-a propus, și astfel relația de prietenie să fie supusă riscului. 

7. Minciunile "albe", acele little white lies.

  Par inofensive, ba chiar uneori ne gândim că o minciună de genul ăsta este benefică, pentru că încercăm să împăcăm realitatea cu fantezia, și minciuna nevinovată ușurează calea.

Toxicitatea derivă aici din faptul că un partener își atinge scopul mințind, sau chiar încearcă să îl convingă pe celălalt că a fost doar "spre binele lui, că era singura soluție".

____________________

Cu siguranță mai sunt multe aspecte demne de luat în seamă, cu privire la acest subiect, dar, mai presus de orice, ține de noi înșine cum alegem să trăim, cum și pe cine alegem să iubim, cât de mult suntem dispuși să pierdem, pentru cine suntem dispuși să investim sentimente, ce suntem dispuși să lăsăm în urmă, și câtă putere avem să o luăm de la capăt.

______________

Și nu uitați, până data viitoare, iubiți-vă mult, mult!

Alina Roman

__________

Bărbatul imatur emoțional și frica de angajament.

 Un bărbat adult poate fi imatur emoțional? Un bărbat cu o stimă de sine ridicată (pe fundații solide sau nu) poate fi considerat "necopt"? 

Dacă privim cu atenție la unii bărbați din jurul nostru, și străpungem acel înveliș de masculinitate de tip alfa (not so much), până la straturi mai profunde, dar ascunse cu grijă de ochi prea pătrunzători, ce vedem?

Mă voi referi în mod special la bărbații adulți, și voi lăsa de o parte grupa de vârstă 20-35 de ani  pentru că aceștia teoretic încă sunt supuși schimbării, definitivării imaginii de sine, incă experimentează (ce oare, ei știu), încă sunt în căutarea unui divin feminin, care musai trebuie să se încadreze în standarde pe care nici ei nu le înțeleg. 

Sau nu și le explică. 

Sau nu știu cum au ajuns la acele tipare, sau, si mai grav, caută o femeie așa cum a auzit în anturaj, în familie, în colectiv că e "bună". 

Ce este o femeie "bună", dragii mei? Cum arată ea? Cum îi place vecinului? Colegului de muncă? Mamei tale? Celui mai bun prieten?

Dacă ea este "bună", mă refer în sens strict fizic, erotic, este automat un indicator că tu ești bărbatul acela care poate avea orice? 

Esti automat privit în cercul tău de prieteni drept un lider, un bărbat demn de invidie?

Dă-mi voie să spun că acest fapt este primul semn de imaturitate emoțională.

Atunci când începi să cauți o parteneră, dar în mintea ta nu ai propriul tipar, și cauți ceea ce majoritatea caută, ești cel puțin mediocru. Imatur. 

Ești copilul care caută aprobarea tuturor, căruia îi este teamă de a-și seta propriile standarde, chiar - sau aș putea spune mai cu seamă - dacă sunt total diferite de standardele celorlalți.

Atunci ești bărbat matur, când poți să stai drept în fața tututor și să spui " ea e a mea...ea este "bună", așa cum vreau eu, și nu dau doi lei pe ce spuneți voi.

Ok, să ne înțelegem, nu toți bărbații sunt imaturi, nu mă acuzați de misandrie, spun doar că majoritatea cad pradă presiunilor grupului, caută să aibă alături femei care să fie în sens larg percepute drept "bune", să stârnească invidia celorlalți masculi, chiar dacă, în multe cazuri,  nu este deloc ceea ce acești bărbați caută de fapt.

Bărbatul imatur emoțional nu se implică în relații, nu că  nu vrea, ci pentru că nu știe cum să o facă. 

Manifestă o teamă reală față de o relație asumată, îi este frică de răspundere, de angajament pe termen lung, adică respinge exact acele lucruri care i-ar da acel statut de bărbat matur, responsabil, capabil de a face o femeie fericită, în adevăratul sens al cuvântului.

"Te iubesc" sună minunat, aștepți de la primul sărut să auzi aceste două vorbe, dar pentru bărbatul imatur, exact asta și este, doar două vorbe, cuvinte goale, spuse cu un singur scop, dar lipsite de sens, vorbe și atât, nesusținute prin fapte și acțiuni concrete. 

Imaturul emoțional le spune doar pentru moment, pentru a-și trăi cât mai repede iubirea de tip adolescentin, nicidecum pentru a te face fericită, pe tine, femeia care îi stă alături.

Pentru femeia de lângă bărbatul imatur, totul este o așteptare. 

Așteaptă ca el să se maturizeze, să înțeleagă ce vrea, să se implice, să-i confere siguranță, să lupte dacă este cazul, dar el nu o va face, repet, pentru că nu știe cum și pentru că îi este frică să fie altfel, pentru că nu ar putea să ignore părerile prietenilor. Este un lup ca oricare din haită, fără personalitate, fără caracter de lider, fără stofă de Alfa.

Și atunci ce să cauți tu, o femeie puternică lângă un bărbat imatur? De frica unui angajament, acest bărbat copil, te va lăsa să pleci, sau va face cumva ca tu să pleci. 

El nu te va putea iubi așa cum meriți, iar tu ai lucruri mai importante de făcut decât să îl crești și să aștepți la nesfârșit momentul în care el va înțelege că ești cel mai bun lucru care i se putea întâmpla.

Tu nu cerșești, nici timp, nici atenție, și cu atât mai puțin, nu cerșești iubire.

Bărbatul imatur va crea doar probleme în viața unei femei cu caracter, de aceea ea va alege să își rupă din inimă această iubire ce îi fărâmă sufletul, atunci când va înțelege că el nu va putea fi niciodată la nivelul ei. 

Că nu a intenționat niciodată să o iubească așa cum merită. 

Și va pleca, da, lăsând în urmă un gol ce tu, bărbatul imatur  nu-l vei mai umple niciodată.

 Poate doar dacă înțelegi că e cazul să crești, să te implici și să îți asumi masculinitatea. 

Atunci și numai atunci.

Și nu uitați, până data viitoare, iubiți-vă mult, mult.

A voastră,

A.R.

Eu sunt aceea...

Sunt cea care îți simte freamătul nestăpânit

Și-ți sunt adăpost la vreme de tainice visuri

Sunt cea care te-nvață ce înseamnă iubit

Și-ți sunt catifea și satin și mătăsuri.

________________

Sunt cea care te poartă spre culmi de amor

Și-ți sunt dătătoare de patimi și zâmbet

Sunt cea care-ți arată că iubirea-i un zbor

Lin și suav, cu atingeri sublime de suflet.

________________

Sunt cea care se pierde în gustul buzelor tale șirete

Și-ți cade topită de dor, în mâini ce avide mă prind

Sunt cea ce te-așteaptă să-mi lași urme secrete

Pe trupul gol, pe coapse fierbinți ce te cuprind.

_______________

Sunt cea care-ți rescrie povestea și-ți intră în minte

Și-ți umple de dragoste ziua și noaptea, și tot

Sunt cea care se luptă și nu se dezminte

Și-ți dau ceea ce vrei, pentru că vreau, pentru că pot!

___________

Și nu uitați, până data viitoare, iubiți-vă mult, mult!

®️ Alina Roman