Cumva, la un moment dat, dorul doare. Dorul de tine însuți, dorul de celălalt, dorul de tinerețe, dorul de casă, dorul de copilărie, dorul de orice vreti voi.
Dar mai ales dorul nespus și neîmpărtășit doare. Acel dor teribil, care te seacă de putere, îți amestecă gândurile, îți întunecă zilele, îți face nopțile albe.
Dorul acela pe care nu îl poți deloc convinge să te părăsească, dorul acela pe care nu îl poți alina nici cu un mesaj, nici cu un telefon, nici cu o conversație, heart to heart, pentru că circumstanțele fac să fie imposibil.
Să zicem că din diverse motive, nu îi poți spune simplu "mi-e dor de tine". Și nici celălalt nu o face, fie pentru că nu vrea, fie pentru că nu poate, fie că nu simte dorul.
V-ați gândit cum ar fi să vă fie așa dor de cineva? Și să te întrebi mereu dacă acel cineva simte același lucru? Și să trăiești cu senzația că nimeni nu poate înțelege imensitatea dorului tău? Și mai ales să cauți un răspuns, un semn, ceva care să te facă să înțelegi că nu mergi pe un drum cu sens unic?
Cred că dorul ăsta e cel mai greu de dus, povara faptului că e neștiut, nespus, neîmpărtășit, la un moment dat, te va pustii. Iți va pârjoli sufletul, îți va consuma energia, îți va istovi puterea. Tocmai pentru că îl duci singur.
Dorul nu mai este povară când e dus în doi, dar când îl duci singur, te doboară.
Dorul doare tare, și încă nu s-a găsit leac pentru dor. Pentru că nimeni nu știe cum apare, nimeni nu știe unde își are rădăcinile, cât de adânc sunt ele înfipte în subconștient, și mai ales, ce urme ar putea lăsa în suflete, smulgerea cu forța a acelui dor netranspus în cuvinte.
De aceea, tuturor vă spun: nu mai duceți dorul de unii singuri. Căutați o cale de a vi-l revela, de a îl transmite, de a-l spune. "Where there is a will, there is a way".
Manifestați, împărtășiți, și dacă primiți același lucru în schimb, ați tras lozul câștigător.
Dacă nu, atunci fiți sigur că ați facut tot ce a fost omenește posibil, și veți avea satisfacția de a vă simți împăcați cu voi înșivă. Nu vă mințiti, însă crezând că va trece și nu o să vă mai doară. O să doară, mult și bine, dar cine nu e dispus să incerce, de frica de a fi respins, va pierde înainte să înceapă.
Eu recunosc când mi-e dor!
Voi de ce să nu o faceți? Nu e mai corect așa?
.................
Și nu uitați, până data viitoare, iubiți-vă mult, mult!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu