Între a rezista furtunii sau a pluti în derivă

 Și mi-a fost de ajuns să te privesc din nou, și tot ceea ce am crezut uitat s-a trezit brusc, cu o intensitate atât de mare încât am amețit, căzând de pe meterezele cetății mele pe care o consideram singurul loc în care aș fi fost în siguranță, departe de emoțiile ce le-aș fi vrut uitate...

Și mi-a fost de ajuns să mă atingi, și astfel să destrami dintr-o dată sutele de învelișuri pe post de armură antisentimente, pe care le țesusem tihnit, la umbra îndoielilor mele ce-mi devastau frumusețea viselor...

Și a fost de ajuns să-ți simt buzele de catifea căptușită cu mătase, și m-am predat fără a mai fi în măsură să duc lupta cu tine...sau poate cu mine...

Și a fost de ajuns să vii, și să mă cufund iar într-o mare parfumată și înspumată de dor, și într-un ocean de năluci bizare ce le credeam dispărute în adâncuri...

Și a fost de ajuns să pleci, ca să-mi pierd iar simțul că pot controla această iubire ce mă transformă și mă modelează, precum lutul din care la începuturi, Dumnezeu l-a modelat pe Adam...

Și mi-a fost de ajuns să simt că nu știu ce să fac cu tine, pentru că nici nu te am, și nici nu pot să te uit...

Și mi-a fost de ajuns să gust din această iubire, pe care nici nu știu dacă e bine să o am, dar nici nu pot trăi fără să știu că e doar a mea...

_________

Și nu uitați, până data viitoare, iubiți-vă mult, mult!

®️ Alina Roman.

Visul unei alte nopți de mai

 Dacă aș putea să te iau cu mine, pe aripile brizei care face să tresară oceanul cu culoare de peruzea din visul meu...aș face-o fără să mă gândesc de două ori.

Dacă aș putea să suflu vânt teribil în pânzele corăbiei pe care am fi îmbarcați doar noi doi, aș sufla necontenit pentru a pluti mereu în dansul valurilor, la adăpostul brațelor tale, spre insula noastră ascunsă și sigură.

Te-aș respira să nu îți uit aroma și te-aș răcori cu buze umede cu gust exotic și sălbatic de pasiune nestinsă și nesecată de  trecerea timpului.

Dacă aș putea, te-aș ascunde în paradisul din visul meu, ce l-am clădit cu dor și cu dorință, zile și nopți nenumărate, numai pentru tine.

Ți-aș lăsa urme de neșters pe suflet, și te-aș face să tânjești după atingerea mea, să mă simți în fiecare moment, și să îți lipsesc în fiecare secundă.

Dacă aș putea, te-aș face să nu poți să reziști fără a mă lipi de trupul tău, fără a mă face parte din tine...

Dacă aș putea, m-aș transforma în razele de soare ce îți ating chipul frumos, iar noaptea, aș vrea să fiu luna ce îți desenează iluzii dincolo de conștient.

Dacă aș putea, te-aș face să vezi cum ni se potrivesc mâinile noastre, înlănțuite una într-alta, când se ating, desenând împreună propriul nostru Univers, te-aș face să simți setea din sufletul tău, ce nu-și găsește izvorul decăt la mine...

Dacă aș putea, ți-aș deschide ochii spre visul meu, și te-aș conduce spre lumea noastră, unde nu ți-ai mai dori să mai pleci, iar un milimetru distanță între noi ar fi prea mare...

Și dacă aș putea, aș vrea să încerc toate astea și dincolo de vis...și dacă ai vrea, ți-aș da cheia spre această destinație...căci ce ești tu, decât Destin?

Și ce e Iubirea decât căutarea a două suflete, ce știu că s-au găsit unul pe altul, după cine știe câte vieți în care au fost doar jumătăți veșnic rătăcite, căutând întregul?

Și dacă eu o știu, și tu o știi...

_______________

Și nu uitați, până data viitoare, iubiți-vă mult, mult...

®️Alina Roman