Dragostea intre orgolii nejustificate

 Orgoliul, îl definea cineva ca fiind "chestia aia care te face să spui Nu, când de fapt vrei să spui Da". 

Dragostea care se naște între doi oameni, nu ar trebui să cadă victimă orgoliilor nejustificate, nesăbuite, nefiltrate. Dragostea născută, nutrită și crescută cu grijă, din sufletul ambilor parteneri  nu ar trebui să fie învinsă de nimeni și de nimic. Nici de timp, nici de distanță, nici de dubii. Pentru că distanța nu poate sterge iubirea, dar îndoielile care apar din cauza distanței, da, o pot face. 

Acum, probabil veți spune așa: "am orgoliu, nu pot să îl / o las să știe ca e totul pentru mine, dacă nu simte același lucru pentru mine? Dacă dragostea mea e mai intensă, dacă nu mă iubește și el/ea...dacă o să râdă de mine?" 

Și am să vă răspund: dar dacă da? Dacă simte fix și exact la fel? Dacă vi se răspunde la atracție cu atracție, și la iubire cu iubire? Dacă tot din orgoliu a evitat să se deschidă?

Sau dacă, din nefericire celălalt nu vrea să răspundă cu sufletul, pentru că îi este prea frică? Sau dacă poartă o durere nevindecată, de care nici măcar nu e conștient? Dar dacă...dar dacă...

Sunt așa de multe scenarii și întrebări, atât de multe situații încât nici nu se pune problema să le poți lua pe toate în calcul.

Și da, cel mai rău scenariu posibil: îi spui - din inimă, asumat, clar și răspicat - "te iubesc". 

Și ți se răspunde "îmi pare rău, dar eu nu știu dacă"...și auzi doar acel NU, auzi cum cade fiecare piesa ďintr-un domino ce l-ai construit cu atâta migală, cu atâtea speranțe, cu atâtea vise profund simțite și trăite mult timp după momentul trezirii...Auzi doar nu, și nu mai ai puterea să asculți nimic după.

OK, a spus NU... și acum ce? Îți trece ție iubirea ca prin farmec? Uiți că ai iubit-o sau că l-ai iubit, așa, la un pocnit de degete? 

Nu vă faceți speranțe, nu vă păcăliți singuri. Dacă trece repede, înseamnă că nu ați iubit nici voi, doar v-ați amăgit din dorința de a avea acel influx de dopamină, serotonină și acea stare de bine, de euforie de care suntem cu toții dependenți.

Dacă nu trece, atunci puteți să fiți mândri de voi. Sunteți capabili să iubiți. Sunteți puternici, dragostea mare se naște în sufletul oamenilor mari. Fiți fericiți, chiar dacă acea persoană nu v-a răspuns cu aceeași intensitate, fiți fericiți că în inima voastră prinde rădăcini iubirea. Eliberați-vă de tristețea respingerii, ștergeți-vă lacrimile  și eliberați-l pe celălalt. 

Dați-i voie să iubească în altă parte, acolo unde simte că poate. 

Dați-vă voie să iubiți pe altcineva, pentru că, undeva, cineva abia așteaptă să vă țină în brațe, abia așteaptă să își lase sufletul să zboare liber spre voi.

Nu forțați iubirea, nu îl faceți pe celălalt să se simtă vinovat că nu vă poate iubi așa cum vreți...nu e vina lui. Și în niciun caz nu e vina voastră. 

Nu regretați deloc, niciodată, faptul că ați iubit și că ați avut puterea să o recunoașteți. Nu regretați că ați calcat peste orgoliul propriu și v-ați pus sufletul pe tavă, chiar dacă ați fost refuzat. 

Mândriți-vă că ați avut puterea și capacitatea să o faceți. În fond și la urma urmei, nimeni nu vrea să trăiască o iubire pe jumătate...sau pe sfert...Cu toții merităm să fim iubiți în totalitate, să dăm tot și să primim tot.

Poate nu ne iese din prima, poate nici din a doua, dar cu siguranță, așa cum după noapte vine ziua, ne va ieși la un moment dat. 

Trebuie doar să ne conștientizăm greșelile, să învățăm din ele, să iubim fără teama că putem fi respinși și să acceptăm că uneori, cei pe care-i iubim, nu vor sau nu pot să ne răspundă. 

Și mai ales, să înțelegem că a ne ascunde sentimentele din orgoliu, e din start un eșec, și nimic bun nu poate ieși din asta. Asumarea sentimentelor și acceptarea lor este apanajul persoanelor cu adevărat puternice. Chiar dacă riști să fii dezamăgit, vei găsi în tine puterea să te vindeci. Vor trece zile, luni, ani întregi, dar la un moment dat te vei vindeca. Chiar dacă nu vei uita. O iubire nu se uită, chiar și una care nu ți-a fost dată să fie a ta. Sau mai ales aceea care nu a fost să fie...

Am iubit, și iubesc, dar mereu am știut să imi asum sentimentele, uneori mi-a fost și mie frică să recunosc și să accept, poate că din cauza orgoliului am pierdut multe trenuri în viață. Și am învățat - cu mult chin -  că orgoliul nu are ce căuta în iubire. 

NICIODATĂ nu îmi va mai fi frică să spun TE IUBESC! Am puterea să o spun, și o să spun: 

"TE IUBESC"! 

Și nu uitați, până data viitoare, iubiți-vă mult, mult!

A.R.

 

Iubirea de sine și iubirea pentru tine.

 Dragii mei,

Nu este un secret -  și nici nu mi-aș dori asta -  faptul că îmi place să vorbesc despre iubire și relații, că îmi place să descos și să analizez subiectul, să pătrund dincolo de vălul misterios pe care dragostea dintre doi oameni îl poate țese.

Vorbesc in particular despre iubirea și relațiile romantice, și nu despre iubirea pentru copii sau rude, deoarece trăirile sunt complet diferite și activează alte porțiuni specifice ale cortexului cerebral. 

Probabil că știți deja, că am reușit să pun cumva într-un cadru legal, această afinitate a mea pentru om și psihicul lui, prin începerea studiilor de psihogie, iar specializarea mi-o doresc a fi pe relații și psihoterapie de cuplu.

Să nu mai lungesc vorba, și să intru așadar în subiect.

Dragostea de sine, este piatra de temelie a oricărei relații sănătoase cu ceilalți, fie că vorbim despre o relație de amiciție, fie ca vorbim despre o relație romantică. 

Se spune că trebuie mai întâi să te iubești pe tine, pentru a putea iubi pe altcineva. La prima vedere afirmația pare simplă, straight forward, și nu pare a avea substrat. La prima vedere...

De ce trebuie să te iubești pe tine? Păi altfel cum ai ști să iubești un alt om? Trecând peste ceea ce este evident, cred ca iubirea de sine este cea care te face să conștientizezi faptul că esti individ, de facto - unic, ești special, că ai ceea ce nimeni în lume nu mai are. 

Asta face ca iubirea pe care te decizi să o oferi celuilalt să fie ea însăși irepetabilă și unică. Este probabil cel mai de preț cadou ce îl poți face unei alte persoane, și de aceea nu pot să nu remarc cu tristețe, să fiu siderată mai bine zis,  de cât de în derizoriu a ajuns să fie acest sentiment, iubirea.

Și asta, doar pentru că nu vă iubiți pe voi, mai întâi. Tocmai de aceea, să iubiți din tot sufletul pe altcineva - femeie, bărbat, nu contează - e ceva ce luați in derizoriu, și asta e foarte trist.

Iubirea de sine e cea care conferă validare emoțională și psihosocială, cea care îți dă curajul de a începe orice: o prietenie, o școală, un curs, un proiect, o relație nouă de iubire. 

Iubirea de sine merge mână în mână cu stima de sine. Dacă cele două nu sunt la cote optime, comportamentul individului în societate este viciat, într-o măsură sau alta.

Stima de sine, urmată de iubirea de sine ar trebui să se sedimenteze din primii ani de viață, cu sprijinul necondiționat al părinților. Din păcate, în realitate lucrurile nu stau așa. 

O stimă de sine scăzută se răsfrânge asupra felului de a privi lumea, asupra carierei, asupra capacității de a te face remarcat în colectiv, și evident, asupra felului în care iubim și cum ne raportăm în relație cu partenerul de cuplu.

O persoană care nu se iubește pe sine este ușor de controlat, este manipulabilă, și în cuplu devine doar o marionetă, un robot, o mașinărie care funcționează la comandă, supusă, pasivă. Și ceea ce e cel mai grav, este că acea persoană nici măcar nu realizează acest lucru, ci consideră că este iubită, îngrijită, și desigur, că ea însăși iubeste. 

Adevărul nu îi poate fi revelat cu forța, de o terță parte, ci întotdeauna iese la iveală în circumstanțe grave, iar realizarea acelei false iubiri, false relații, false vieți, de cele mai multe ori, se face cu eforturi mari, intense ca efort psihic și de durată ca și timp.

Iubirea pentru celălalt, cea adevărată, întotdeauna vine după iubirea de sine. 

Cel/cea care se află într-o relație cu o persoană care nu se iubește și nu are stimă de sine, este el/ea însăși în fix aceeași situație, iar relația este una toxică, de control / manipulare, de codependență, și nicidecum de iubire profundă.

Când te iubești pe tine, știi ce vrei, ce poți, știi cât valorezi și cât de inestimabilă este valoarea iubirii tale. 

Evident că vei iubi pe cineva în care intuiești aceleași calități, evident că vei cere la fel de mult pe cât oferi de la cealaltă persoană, pentru că știi că exact asta meriți.

O persoană care se iubește mult - atenție, nu confundați cu narcisismul - are stimă de sine ridicată, are carismă, atrage, se face remarcată, și iubește la fel cum este iubită. Nu va cădea niciodată - sau o va face extrem de rar -  în capcana puterii, deși ar putea să atragă, să manipuleze și să controleze persoane cu stimă de sine scăzută, pentru că știe să le identifice cu ușurință.

Iubirea de sine aduce și iubirea pentru celălalt, iubirea ta pentru mine, iubirea mea pentru tine, iubirea în forma cea mai frumoasă și profundă.

Să încerc o definiție a iubirii de tine? Da.

 Iubirea pentru tine este un dar, din suflet pentru suflet, este o parte din mine pusă în palma ta, este o parte a ceea ce eu sunt, pusă la dispoziția ta. 

Tocmai pentru că mă iubesc maxim, te iubesc și pe tine la fel! Tocmai pentru că te iubești deplin, mă poți iubi pe mine complet!

........................

Și nu uitați, până data viitoare, iubiți-vă mult, mult!

A.R.

Confesiunile unei nopți de iulie.

Am eliberat în sunetul valurilor ce se spărgeau de țărm, țipetele de dor și de iubire ce se cereau descătușate din închisoarea de maximă securitate a conștientului meu.

Am încredințat mării înspumate secretele tainice ale unei iubiri ce devenea prea puternică pentru a mai putea fi tăcută și ținută în întuneric.

Am rugat pescărușii și albatroșii să acopere strigătul meu de dor teribil și sunetul numelui tău ce atât de des mi se întipărește pe buze.

Ți-am scris numele pe nisipul umed lângă numele meu, și am remarcat ce frumos arată unul lângă altul, ce armonios se întrepătrund și se completează.

Am rugat valurile să vină mai aproape de țărm și să aibă ele grijă să șteargă urmele, pentru că eu nu aș fi putut. Iar ele au venit, și m-au ajutat complice să păstrez secretul.

Nu aș mai putea să te șterg din minte și inimă, și nici nu cred că aș vrea, pentru că odată cu sărutul tău mi-ai lăsat inima plină de dorință  iar sufletul mi l-ai legat cu fir roșu de patimi de sufletul tău.

Am rugat marea să răcorească puțin acest vulcan ce era în pericol să erupă, și ea mi-a dat ascultare... și a erodat cu grijă în adâncuri, pentru a putea lăsa loc invizibil pasiunii să se elibereze puțin câte puțin.

Visez, în noaptea de iulie, la momentul în care tu vei face posibil să iasă râuri de "lavă" fierbinte, iar această patimă să se poată transforma în rocă solidă, ascultătoare, ușor modelată sub acțiunea mâinilor tale maestre în atingeri.

Visez să visezi cu mine, în fiecare noapte, visez să îți lipsesc always and forever, și te "vrăjesc" să ai parte de iubirea vieții tale numai cu mine, să fii fericit lângă inima mea și să te simți acasă numai alături de mine.

........

Și nu uitați, până data viitoare, iubiți-vă mult, mult!! :)

A.R

.

Venus - Marte, în valsul perfect!

21:45, 13 iulie 2021, uniunea Venus-Marte la grad perfect.

Uniunea divinului masculin cu divinul feminin! 

Pentru voi toți care vă doriți să vă găsiți sufletul pereche, pentru toți cei care doresc să manifeste iubirea persoanei dragi vouă, acum e momentul. 

Acest aspect nu a mai avut loc pe axa aceasta, in Leu, din 1991, acum 30 de ani!!!! 

Iubirea adevărată este la o dorința distanța, nu ezitați să o cereți Universului, nu se putea un moment mai prielnic. Multe povești de dragoste pe viața vor lua avânt de azi!

Spre apus, cei ce sunteți curioși puteți vedea această minunată conjuncție, in casa 5  a Leului.

Meritați, cereți și veți primi iubirea vieții voastre!

O cer si o primesc si eu! 💗💞❤💙💞💗

Și nu uitați, până data viitoare iubiți-vă mult, mult!

A. R.

Mare de dor

 

Marea a știut mereu ce doruri duc cu mine,

Razele de lună ce se oglindesc în val, senine,

Adieri de vânt ce-n păr se domolesc

Iluzii dulci, pasiuni aprinse, în mine năvălesc 

Naive și frumoase vise, îmi jur să le trăiesc

Amoruri tandre, de temeri și secrete pline.

.........

Iubiri pătrunse de tainic înțeles,

Trăiesc acum ce n-am crezut vreodată,

Bucurie în suflet, și dragoste ca și răsplată

Așa a fost să fie, nu am avut de-ales.

09.07 2021

Alina Roman

Nu renunța la fericire!

Când dintr-un capriciu doar de el știut

Destinul îți aruncă în față

O iubire fără de sfârșit sau început

Nu refuza... dar n-asculta la nimeni o povață

Că nu e nimeni așa de priceput.

...........

Nu poate nimeni să te-învețe să iubești

Nu poate nimeni să îți ceară socoteală

De câte ori să te îndrăgostești

Să-ți limitezi iubirea, e o greșeală.

.............

Cum ai putea să nu-ți dorești iubire

Când parcă altceva nimic nu are sens

Cum să-ți refuzi dorința ce o simți așa intens

Când ți se citește clar în ochi, dintr-o privire.

............

De ce ai renunța la fericire

Pentru vreo cutumă ce nu mai are înțeles?

De ce mi-aș refuza a ta iubire,

Când amândoi unul pe altul ne-am ales?

........

06.07.2021

All rights reserved

Alina Roman.

Când gândurile sunt hoinare.

Dacă ziua gândurile tale se îndreaptă spre mine, lasă-mă să-ți intru în minte, prinde-mă de mână și nu mai îmi da drumul...

Dacă în toiul nopții mă visezi, oprește-mă la tine, înseamnă că acolo vreau să fiu...

Dacă brațele tale vor să mă înlănțuie, lasă-le, ele știu de dinaintea vremurilor că eu sunt cea pe care trebuie să o protejeze...

Dacă iți dorești să mă săruți, respiră-mă și ține-mă în sufletul tău prizonieră...

Dacă simți nevoia să vorbești, vorbește-mi din suflet, îmi doresc să-ți fiu confidentă, vreau să-ți cunosc și să-ți înțeleg sufletul și inima. 

Vreau să-ți cunosc fiecare cicatrice, fiecare durere, fiecare dezamăgire, fiecare tristețe din viața ta...pentru că...vreau să le sterg pe fiecare în parte, cu iubire, cu răbdare, cu dorința de a fi eu cea care îți voi fi redat capacitatea de a iubi și a fi iubit.

Dacă îți e dor de mine atât de mult, încât simți că nu mai poți, lasă-te condus de dorință, caută-mă, vino și fă-te stăpân pe mine...

Dacă simți ca doar eu te pot alina, vino și eliberează-te de orice durere cu atingerea mea...

Dacă simți că înnebunești de dor în lipsa mea, înseamnă că eu sunt ceea ce te echilibrează...

Dacă simți că doar împreună suntem compleți, atunci alungă distanța ce este între noi...

Dacă simți că vrei să mă iubești, înseamnă că știi ce vrei, manifestă, cere și ia ceea ce ți se cuvine de drept, prin ceea ce a fost scris în stele...

......

Și nu uitati, până data viitoare, iubiți-vă mult mult!

A.R.

Iubiri care transformă

Cei care au avut măcar odată, curiozitatea de a-l citi pe Asimov, vor face imediat analogia dintre transformare și terraformare. 

Să mă explic:

Undeva, într-un viitor, în care Terra nu ar mai fi fost, oamenii căutau noi planete care să susțină viața. Și pentru că nu puteau merge ei înșiși să exploreze teritorii presupus ostile, trimiteau roboții să terraformeze acea planetă. Adică să o facă propice vieții umane...

Asta face și Destinul, atunci când vrea să ne arate că ne-am rătăcit puțin de la misiunea vieții noastre, ne trimite o iubire care să ne "terraformeze".

 Da, iubirile din viața noastră, transformă. Ne transformă.

Și unele nu doar metaforic sau superficial, nu doar la suprafață, ci lasă urme adânci, de neclintit, unele iubiri schimbă destine și deturnează persoane de la propriul drum. 

Unele iubiri, sunt cuminți și timide, ard cu flacără mică, și abia le simți. Eu am să o numesc "iubirea florilor de câmp". Transformările ce le aduce acest gen de iubire de cele mai multe ori le ignori, este genul de iubire care poate fi trainică, amicală, gingașă, lipsită însă de acel "wow factor", și pe care nici nu o simți, această iubire doar "este". Este un parteneriat încheiat în anume condiții, un drum fără denivelări, cu un viitor predictibil.

Alte iubiri sunt trecătoare, se aprind și ard rapid ca proverbialul "foc de paie", fac flacără mare, dar văpaia ei trece la prima adiere de vânt, iubiri pline de vorbe aruncate în vâltoarea pasiunii, sunt iubiri ce consumă trăiri, emoții, dar care nu lasă urme, doar senzații incerte, care pălesc sub acțiunea timpului... Să o numim "iubirea florilor de cireș", pentru că, este o iubire explozivă, spectaculoasă, dar efemeră.

Și în cele din urmă, at least but not last, este iubirea aceea care schimbă o viață, schimbă destine și descoperă sau transformă oameni. 

Nu, nu schimbă oameni, pentru că oamenii nu pot fi schimbați, oamenii își pot descoperi noi laturi ascunse, sau pot fi descoperiți de cei care la un moment dat, au decis să îi iubească. 

Oamenii nu pot fi schimbați  dar pot fi transformați de o iubire.

Este iubirea dintre suflete pereche, iubirea purtată și în alte vieți, "iubirea conifer", cum am ales să o numesc eu. 

De ce conifer? Pentru că orice conifer, e arborele veșnic verde, este durabil, prezintă siguranță și maiestuozitate, rezistă vara și iarna, la frig și la căldură. Este iubirea pe care o întâlnești foarte rar, acea iubire care apare din senin, și care crește pe măsură ce timpul trece, este iubirea care nu ține cont de vârstă, educație sau formare profesională, stare civilă sau statut social. Este iubirea care subit îți intră în suflet și care lucrează asupra psihicului, aducând transformări profunde și irevocabile.

Vei știi cu siguranță să recunoști o iubire conifer...

Ea apare de regulă în momentul în care crezi că nu îți mai lipsește nimic, în momentul în care ești mulțumit de viața ta, atunci când crezi că ești pe drumul destinului tău, atunci când nu mai ai aspirații, când totul e confortabil și monoton.

Și dacă nu ești pe drumul scris în destinul tău, Universul îți trimite această iubire, pentru că iubirea - prin definiție -  este o fantastică putere de transformare. Și inconștient, iubirea o accepți, pentru că nu poți întrezări în ea de la început, la ce transformări te va supune.

Uneori e de ajuns ca într-o conversație să se strecoare un cuvânt, sau o propoziție, o afirmație, aparent nevinovată, fără conotații, dar care să declanșeze o întreagă serie de acțiuni care duc la - da, ați ghicit - TRANSFORMARE! 

Uneori, un cuvânt de la acea persoană specială trimisă de divinitate te face să schimbi macazul, fie în carieră, fie în felul în care vezi viața, fie în modul în care înțelegi să trăiești din acel moment înainte. Te transformi ca să ajungi din nou pe drumul tău, care este unic pentru fiecare dintre noi.

De cele mai multe ori, acea persoană alături de care trăiești iubirea conifer, nici nu e conștientă de ceea ce a pus în mișcare. Și poate că nici nu trebuie, pentru că a făcut ceea ce trebuia să facă, conștient sau nu. Și îți descoperi brusc o altă fațetă a ta, una bine ascunsă sau doar ignorată, adormită, care apare în toată splendoarea ei,  strălucind orbitor. 

Și, da, îți dai seama cât de pe alături cu drumul tău ai fost, da, îți dai seama că poți să fii mai bun, poți fi special, poți "crește" spiritual, doar pentru că persoana aceea a apărut în viața ta, la momentul potrivit.

Și ooo, daaa, o vei iubi pe acea persoană cu toate forțele tale fizice și psihice, cu toată puterea din trupul și sufletul tău, și nu vei pregeta să îți asumi și să recunoști această iubire. 

Puterea unei "iubiri conifer" poate speria, poate bucura, dar niciodată, în nicio circumstanță nu va putea fi ignorată. Această iubire este unică, irepetabilă, și pe deplin simțită. 

Și la un moment dat, când transformările vor fi devenit realități trăite, îți vei aduce aminte de acel cuvânt, de acea conversație, și de acel moment când ai fost deturnat de la un drum greșit și pus pe calea sortită ție. 

Și toate acestea datorită acelei iubiri incredibile, acelei persoane pe care niciodată nu o vei putea uita, acelei persoane caruia îi datorezi faptul că ți-ai îndeplinit misiunea, acelei persoane căreia îi vei dedica primul gând dimineața și ultimul gând seara. 

Această iubire trebuie să o trăiești la maxim, sub orice formă și în ciuda tuturor opreliștilor, și să accepți cu liniște și calm urmele pe care cu siguranță le va lăsa în sufletul tău. De fapt, NU urme, ci mai bine zis cratere adânci și meticulos săpate. Dar le vei privi și vei zâmbi știind că ele sunt urmele lui/ei, și că tocmai datorită lor, iubirea voastră a devenit practic nemuritoare.

Și nu uitați, până data viitoare, iubiți-vă mult, mult!

A.R.