Ce cauţi tu in viaţa mea? Ce caut eu în viaţa ta?

 

"Ti-am mai spus că îmi place la nebunie cum mă săruți? Și cât de mult îmi place să iți simt mâinile pe trupul meu? 

Ti-am mai spus că  iubesc felul în care mă iei aprig  în brațe, și că ador cum imi simt strivite buzele sub savoarea amețitoare a gurii tale?

Ti-am spus oare că sunt lut moale sub atingerea ta atât de dătătoare de pasiune?"

___________

Rol. Regie. Scenariu. Acțiune. Motor!

Iubim cu discreţie, iubim în tăcere, iubim cuminte, iubim pe îndelete.

 Iubim cu pasiune, iubim pătimaş şi uneori violent, iubim pe fugă, pe furate, iubim pe ascuns.

Iubim în faţa ochilor lumii, iubim ascunşi de ochi indiscreţi, iubim  înăuntru sau afară, iubim oriunde putem, iubim cu trupul, mintea şi sufletul.

Dar ce rol joacă iubirea mea în viaţa ta? Ce rol joci tu şi iubirea ta în cursul vieţii mele? Ce cauţi tu în viaţa mea, ce caut eu în viaţa ta?

Pentru cei ce încă mai au urechi care sunt gâdilate fin de acordurile unui tango cu iz de altă epocă, poate că versurile 

"Ce cauţi tu în viaţa mea

De ce-ai venit să-mi tulburi liniştea, 

De ce nu m-ai lăsat pe drumul meu

Aşa cum am trăit mereu"..

Avem un impact covârșitor de-a dreptul, în viața celor din jurul nostru, deși nu mereu percepem corect acest fapt.

Da, putem să-i spunem rol,  pentru că vrem sau nu, suntem dornici să lăsăm urme prin locurile prin care trecem, prin sufletele și inimile pe care le atingem, iar acest fapt simplu îl facem voit, sau instinctual, sau chiar forțat, iar în timp, are ea grijă, viața, să ne facă să fim protagoniști sau antagoniști, aceste roluri arhetipale omniprezente în orice poveste de viață, reală sau virtuală.

Cine ne dă oare dreptul să schimbăm drumul unui om? Cine ne dă dreptul să jucăm un rol care să transforme întreaga viață a altei persoane? Cât de bine ne identificăm cu personajul, și mai ales cum știm dacă avem rol pozitiv sau negativ? 

Dacă nu suntem actori, ne asumăm să fim regizori sau scenariști în viața altuia?

Iar în iubire cine ar vrea să fie actor și cine ar prefera să fie mai degrabă scenaristul cu imaginație bogată, creator de secvențe de neuitat, care adunate să facă "filmul" unei iubiri magnifice?

Sau poate regizorul care decide câte duble trebuie trase pentru a face scena perfectă?

Poate că în iubire ar trebui să fim doar regizori și scenariști, si mai ales producători. Producători de iubire.

Actori mai puțin, pentru că într-o lume ideală în care iubirea este la loc de cinste, actorii nu și-ar găsi roluri. 

Pentru că în iubire nu ar trebui să joci. Ar trebui doar să simți, să atingi, să mângâi, să săruți, să iubești și să primești la rândul tău mângâieri, săruturi, dragoste.

Cât de bun actor ai putea să fii, cât de bună ar fi performanța ta în a pretinde că iubești, la un moment dat, când cade cortina, ești epuizat, esti trist și singur. Pentru că efortul a fost să convingi pe alții că tu iubești, când de fapt inima ta era goală de sentimente.

Știi mai știi de ce? Pentru că ai vrut să fii un actor, iar efortul de a crea scena perfectă, cu dubla perfectă, era prea mare pentru tine. 

Sunt iubiri de scenă, ce par perfecte pe dinafară, rupte parcă din filme demne de Oscar,  cu protagoniști veșnic actori și niciodată producători.

Si mai sunt iubiri doar cu producători, scenaristi și regizori, dar fără actori și roluri jucate. 

Poate că nu câștigă Oscaruri, dar câștigă inimi și aduc dragoste.

 Adevărată, nu jucată.

___________

Și nu uitați, până data viitoare, iubiți-vă mult, mult!

®️ Aly.Alina.Roman.Nedefinit

 

Imaginea din oglindă. Te placi?

 Dincolo de toate miturile internaționale, de toate legendele și credințele din folclorul nostru, oglinda este cea care ne dă posibilitatea de a ne vedea, de a ne autoanaliza pe baza a ceea ce observăm în reflexia ei.

Din păcate tendința este de a da crezare în principal analizatorului vizual, adică ceea ce vedem cu ochii din cap, și nu cu ochii sufletului. Ne amărâm viața și percepția proprie prin comparația cu alții, cu ceilalți, care ni se par mai frumosi, mai tineri, mai bogați, mai iubiți, mai...whatever... 

Dar, cât de drepți și onești suntem cu noi înșine? De câte ori nu ne-am simțit sufletul gol privindu-ne în oglindă? De câte ori nu am simțit "lovitura" cu fiecare nou rid apărut pe chip?  

Și de câte ori nu ați întors privirea de la voi înșivă? De parcă cineva străin ar fi fost oglindit acolo, și nu tu însuți, fie că ești femeie, fie că ești bărbat.

Puțini oameni se iubesc pe ei,  exact așa cum sunt, poate și pentru că marea majoritate nu au investit timp pentru autocunoaștere, sau pentru că nu vor să fie etichetați drept narcisiști. 

Iubirea de sine și de aici stima de sine, n-ar trebui să fie minimizată, ci ar trebui să ne-o clădim de la temelie, pas cu pas, pentru a ne cunoaște capacitățile și valoarea. Pentru a ne valoriza ca  entități. Pentru a investi în noi, și de aici pentru a fi mai valoroși.

Din păcate, permitem prea mult să fim devalorizați, nu punem preț pe noi, facem lucruri importante gratis...

Da, iubirea adevărată ar trebui să  fie gratis, empatia ar trebui să fie gratis, umanitatea ca și concept ar trebui să fie gratis, pentru că n-ai cum să pui preț pe așa ceva.

Te uiți la tine în oglindă. Ce vezi? Te placi? Sau nu prea? 

Și dacă nu prea, ce faci? Spargi oglinda? Te întrebi "de ce eu"? 

Te autosabotezi? 

Autocritica este de bun simț până la un punct. Nimeni niciodată nu-ți va spune "ești perfect/ă" sau "te iubesc" dacă tu nu o vei face.

Printre cei mai inițiați în lumea spirituală, ezoterică, există legenda celor 7 oglinzi eseniene, legendă pe care psihologia ca știintă incearcă să îi demonstreze sensul.

Se spune că există 7 oglinzi, de fapt vorbim de aspecte și laturi ale personalității fiecăruia, și fiecare dintre ele are un anume sens.

Prima oglindă reflectă adevărata noastră personalitate, ceea ce suntem noi la nivelul cel mai profund, dar și rănile vechi, din abisul inconștientului.

A doua oglindă este cea care ne obligă să conștientizăm ceea ce ascundem, să ne asumăm acțiunile, ne pune față în față cu trecutul apropiat, ca să rezolvăm orice trebuie rezolvat.

A treia oglindă reprezintă conexiunea cu alte vieți sau cu un trecut foarte foarte îndepărtat, ceea ce am pierdut, sau ceea ce în mod greșit am lăsat să plece, sau ceea ce ne-a fost smuls cu brutalitate.

Oglinda a patra este cea care ne arată cea mai adâncă iubire, pierdută, sau sufletul pereche, de care ne-am separat, și tot ea are rolul de a recrea situații din trecut, pentru a ne învăța lecțiile sau pentru a ne plăti datoriile karmice.

A cincea dintre oglinzi, conform legendei, reflectă rădăcinile, părinții, neamul, energiile moștenite, asumarea trecutului, vindecarea karmei de neam, totul pentru a deveni autonomi și independenți, pentru a nu transmite mai departe negativitatea.

Cea de-a șasea oglindă are rolul de a ne aduce în față cele mai mari frici și spaime, pentru a le înțelege sursa, de unde provin ele, și mai ales, pentru a găsi soluții.

Iar ultima, dar nu cea din urmă, a șaptea oglindă reflectă felul în care  ne vedem pe noi înșine, și cel mai important, această oglindă îi va face pe ceilalți să ne perceapă în funcție de părerea noastră despre noi înșine.

Sper că înțelegeți acum de ce este important ca noi să ne acordăm valoarea pe care vrem să ne-o acorde ceilalți, noi să ne iubim, pentru ca ceilalți să ne iubească.

Am cunoscut femei superbe fizic, minunate, care nu-și dădeau valoare, și evident că erau percepute drept "ieftine", care nu se respectau sau care puneau preț numai pe fizic, uitând să crească și spiritual.

Am cunoscut femei și bărbați care nu se încadrau în bareme de frumusețe, dar erau atât de frumoși, atât de încrezători, emanau forță și efectiv vitalitate și optimism prin toți porii.

De ce? Pentru că acei oameni au trecut prin toate oglinzile, pentru că și-au ințeles și înfruntat fricile. Pentru că se privesc zi de zi în oglindă și își zâmbesc, își spun "te iubesc". Își știu limitele, își acceptă defectele, se iubesc și iubesc mai departe pe cei din jurul lor.

Vedeți voi, în fiecare pion stă ascunsă o regină, care atunci când este nevoie de ea, iese la iveală.

În fiecare dintre noi stă un om mai bun.

Iar eu vreau să mă valorizez, pentru ca atunci când mi se va spune că cer mult, să pot răspunde cu mâna pe inimă:  "valorez mult"

______________

Și nu uitați, până data viitoare iubiți-vă mult, mult.

®️Aly.Alina.Roman