Ești bine, e totul predictibil, nu te mai ia nimic prin surprindere, cunoști în detaliu cum va decurge fiecare zi, stii ce vei face in week-end.
Sună cunoscut? Da? Dacă da, atunci trebuie să întelegi că ești în zona ta de confort.
Pentru unii, la un moment dat, această atât de des pomenită "zonă de confort" o să devină cam...mică și cam anostă.
Aceștia sunt "exploratorii", sau nonconformiștii, cei care continuu îsi lărgesc limitele cunoașterii, cei care permit curiozității lor să caute răspunsuri, să descopere, să afle, să deschidă uși fără a știi ce se află dincolo. Tot aceștia sunt și cei ce riscă pășind dincolo de limitări artificial impuse, și nu regretă părăsirea zonei de confort, răspunzând diverselor provocări.
Avem însă și cealaltă parte a balanței, și pentru că in toate trebuie păstrat un echilibru, avem "staticii" sau conformiștii. Cei care se simt în siguranță și liniștiti numai atunci când sunt înconjurați de oameni și medii cunoscute, cu acțiuni repetate și consecințe atent analizate, asumate.
Nu zic că e mai bine "explorator" sau e mai bine "static", deoarece nimeni nu ar trebui să decidă pentru altcineva, cu atât mai puțin asupra a cine sau ce ești.
Pot spune însă că ceea ce crezi că ești este de fapt ceea ce te-au făcut alții să crezi că ești.
Indiferent unde te simți perfect, fie in zona de confort, fie dincolo de ea, important este să înțelegi că există și altceva. Orice ar fi acel altceva!
Suntem fiecare soarele sau steaua propriului nostru sistem. (Dacă nu simți asta, nu prea ai cum să înțelegi ce vreau eu să spun).
Mă gândesc aici la insecuritate, nesiguranța în forțele proprii, incapacitatea de a accepta schimbarea refuzând din start orice efort de a o înțelege, și alți factori externi care pot duce la frustări.
Sigur că tendința de a căuta "vinovatul" în afară este mare, dar de regulă, răspunsul corect se află în interior. Asta presupune un proces complex de introspecție, și înțelegerea conceptului schimbare, care diferă in funcție de om, nivelul de cunoaștere, sau circumstanțe.
Părăsirea zonei de confort fix asta face: te pune în contact direct cu frica proprie, și te forțează să gândesti.
Să gândești, nu să judeci!
Cariera, familia, relațiile cu cu ceilalți, motivațiile ce stau la baza acțiunilor noastre, aspirațiile toate acestea sunt stâlpii propriei zone de confort, dar, dacă nu lucrăm constant asupra lor, riscul ca unul (sau mai mulți) să se prăbușească e mare. Și te asigur că nu vrei asta.
Nu-ți zic să ieși acum cu totul din locul unde te simți in siguranță, dar din când în când, un safety check de rutină, poate face diferența.
Da, dincolo de limitele tale e necunoscutul, e testarea puterii tale, e tot ceea ce te sperie.
Dar mai presus de toate astea, DINCOLO, e expansiune.
Nu toți suntem făcuți să fim exploratori, dar dacă nu incerci, de unde știi dacă ești sau nu?
_____________
Si nu uitați, până data viitoare, iubiți-vă mult, mult!
®️ Alina Roman
