Persoane interesate

luni, 27 decembrie 2021

Importanța cuvântului


 Aș vrea să pot să neg asta. 

 Aș dori să am suficiente argumente a căror pertinență să dărâme acest concept.

 Dar uneori, iubirea vine doar dintr-o parte, indiferent de ce și cum ai face.

 Uneori te amăgești crezând că iubești, sau că vei putea iubi acea persoană, cu timpul. 

 Și dintr-o simplă afecțiune, din curiozitate, din orice alt motiv - mai puțin iubirea adevărată - spui "te iubesc", fără a gândi în avans ce urmări și ce așteptări naște în sufletul celuilalt. 

 Te gândești că faci un bine, că îi oferi acelei persoane exact ceea ce își dorește, că un "te iubesc" nu are cum să facă rău. 

Stop! Oprește-te! 

Faci rău! Fără să vrei, poate. Cum? Prin crearea de iluzii, prin stimularea unei iubiri pe care nu știi sigur că ți-o dorești, prin crearea unui potențial viitor pe care nu îl ai clar. Prin interferarea cu o inimă ce mult prea mult s-a deschis pentru tine, prin simplul fapt că te simți bine știind că ești iubit. Si de ce nu ai fi? Doar toți merităm să fim iubiți, nu-i așa?

Poate că nu ai mințit când ai spus "te iubesc". Poate chiar ai crezut că este momentul potrivit, chiar dacă ai forțat puțin cuvintele. 

Dar nu ai gândit deloc ce vise, dorințe și idealuri, ce furtuni emoționale și ce oceane de sentimente ai reușit să creezi în sufletul celuilalt! Ai crezut că era doar ceva ce suna bine, la acel moment, ceva ce părea potrivit. 

Nu te-ai gândit, că pentru acel cineva, acest "te iubesc" a însemnat momentul în care a început să manifeste un alt univers pentru voi. 

Și nu așa, oricum, ci cu toată forța unei persoane care iubește cu adevărat și care se simte susținut de sentimentele tale reciproce. 

A început așadar construcția acelei dimensiuni în care să fiți bine, în care iubirea adevărată să fie temelia pe care să clădească palate, să adune comori să-ți facă un regat și să ți le pună pe toate la picioare. 

Și toate astea, pentru că tu ai spus "te iubesc" fără să simți cu adevărat. 

Și să știi că tu ai generat toate acestea, cum te face să te simți? Nu te-ai gândit la forța aceasta de creație, nu-i așa?

Nu ai crezut vreodată că tu poți fi "artizanul" acestei manifestări. Oare de ce? Poate că, pentru simplul fapt că nu ai cunoscut iubirea sub toate formele ei? 

Sau poate că nu ai știut ce forță pot avea cuvintele - ca și semințele- pe fondul unui "teren fertil"? 

Nu te-ai gândit că acel univers, acele palate, făcute pentru tine, nu vor putea fi umplute decât de tine? Precum un copil, ai cerut luna de pe cer. Și când ți-a fost dată, nu ți s-a mai părut interesantă... 

Nu te-ai gândit...nu atât de profund, oricum!

____________

Folosim cuvinte, măști, uneori ne mințim pe noi înșine, alteori dorim să credem că dacă rostim ceva, dăm greutate unei acțiuni. 

Cuvântul ne-a fost dat să îl folosim pentru a ne ușura viața, pentru a ne exprima trăirile, dorințele, senzațiile, percepțiile. Dar uneori, cuvintele au capacități magice de creație, au forță nebănuită, care odată ce este eliberată, nu mai poate fi oprită.

Cuvintele dau viată, forță, iubire, deplinătate, plenitudine.

Inainte de a le rosti, asigurați-vă că sunteți conștienți de această forță, care schimbă destine. Mai ales în sintagma "te iubesc"!

___________

Și nu uitați, până data viitoare, iubiți-vă mult, mult!

®️A.R.




duminică, 26 decembrie 2021

A iubi uneori înseamnă a aștepta.

 Și iubești, cu dor imposibil de descris, iubești cu sufletul și cu mintea, iubești cu egoism și cu dorința enormă de a ține doar pentru tine acea persoană specială, departe de ochi curioși și brațe lacome, iubești cum nu ți-ai lăsat niciodată inima să iubească.

Iubești pentru că nu mai poți altfel, drumul acesta este one way. 

Sens unic.

Și apoi aștepți. Fără să știi cât sau de ce, fără o logică anume și fără ca cineva să îți fi cerut asta.

 Aștepți ceva-ul acela ce știi și simți că va veni, la un moment dat, pentru că așa crezi, că meriți.

În poveștile cu zâne, ceva-ul acela își găsește repede drumul spre tine.

În realitate, well...not so much. 

Poate că finalul fericit este al celor ce știu să aștepte, al celor care înțeleg că iubirea vine după ce sufletul a trecut prin iad și purgatoriu pentru a atinge într-un final Nirvana. Sau Raiul, sau Paradisul. 

No importa como se llame, sau cum îl (re)cunoaștem fiecare. Es lo mismo. 

Pur și simplu, este acel extaz, propriu fiecărei persoane.

Dar extazul nu se atinge din prima, pentru că dacă ar fi așa de ușor, nu s-ar mai distinge cu nimic de normalitate.

 Și din păcate, există și reversul medaliei: aștepți prea mult și investești resurse de timp și sentimente, prea scumpe și prea mari pentru a putea fi înlocuite. 

 Uneori sunt doar săptămâni sau luni, alteori sunt ani. Ani pierduți și sacrificați pe altarul unei iubiri, care și ea, din păcate a devenit cu sens unic.

Și vina a cui este? 

A ta, că nu ai renunțat să aștepți? 

A inimii că iubește? 

A rațiunii care nu îti permite să renunți și să te declari învins? 

A celuilat, că nu a știut cum și când să vină în întâmpinarea ta?

Când e cazul să te oprești? 

Când e cazul să îți aduni puterea și să recunoști că ceea ce îți dorești, poate nu e pentru tine?

Când e cazul să mergi mai departe? În aceeași luptă sau în alta...nu contează. 

Întrebați-vă inima. Uneori, e cazul să ascultăm de ea, de căldura ei...

"I loved you. I still love you."❤💟💝

_________

Și nu uitați, până data viitoare, iubiți-vă mult, mult...

Al

___

®️Aly.R.Nedefinit