- Ești un laș...ești un laș...pentru un motiv stupid, că refuzi să îți pui inima la bătaie, poți pierde iubirea vieții tale!
O vrei și o știi foarte bine. Ce mai aștepți? Știi exact ce vrea ea, știi exact că și tu vrei să îi oferi totul. În sfârșit, ai gasit-o pe cea care simți că iți umple tot sufletul, ți-a arătat și ți-a demonstrat asta fără niciun dram de îndoială. Ai simțit-o vibrând ca un arcuș de vioară care ți-a atins cele mai sensibile corzi..
Ai simțit-o tremurând de plăcere...nu, nu de plăcere...ai simțit-o tremurând de dragoste adevarată, pentru tine...ai avut-o în brațele tale, ai sărutat-o și te-ai simțit al naibii de bine...
Și după toate astea...ai plecat de lângă ea? Cum mai te poți privi în oglindă?"
Se tot învârtea în pat încercând sa-și găsească o poziție în care să se poată liniști, o poziție în care să se simtă mai confortabil, dar era atât de excitat și de nervos încât aruncă cât colo perna pe care o ținuse în brațe, până atunci.
Tim își spunea toate astea cu glas tare...sa se audă...îi ardea tot corpul, îi venea constant în minte felul în care simțise curbele Reynei lipite de el, felul cum se mula rotunjimea sânilor ei în căușul palmelor lui, și cât de mult dorea să-i guste, să-și simtă desfătată limba și gura de sfârcurile ei, pe care doar și le imagina...
Camera aia de hotel, pe care o inchiriase pentru conferința cu reprezentanții filialelor din zona de Vest, i se părea o cușca, iar distanța și dorul pentru Reyna îl dispera la propriu.
Îi fierbea sângele în el, iar altă parte a trupului îl durea de atâta frustrare și dorință ori de câte ori își amintea buzele ei umede pe gâtul lui. Ah, gura ei era izvor de plăceri, îl înnebunea la propriu, simțea și acum limba ei cum îi căuta căldura gâtului, și cât de curioasă îi cerceta cu vârful ei gustul buzelor lui.
Dacă ar fi fost după voia lui, după primul sărut ar fi luat-o pe sus și ar fi împrăștiat dintr-o mișcare toate hârtiile de pe biroul ăla nenorocit, și ar fi făcut-o a lui, pe loc. Dar știa că nu ar fi fost ceea ce trebuie, nu pentru ea, nu pentru prima dată cu ea.
Avea femeia asta ceva special, nu știa exact ce, dar acel ceva il termina. Nu mai putea să se gândească decât la momentul la care va face dragoste cu ea. Și-o imagină goală și fierbinte, sub el, prizionera lui, femeia lui, și doar a lui. Își imagină sunetul scos de ea când el ar fi.....
- La naiba cu toate astea! Sări din pat, își trase un tricou pe el și începu să-și îndese în geantă lucrurile personale împrăștiate prin cameră.
În două minute, ușa hotelului se închise în urma lui...
.............................................................
În timpul ăsta, la câteva sute de kilometri depărtare, Reyna privea în gol la diplomele de pe peretele cabinetului.
Nu mai avea niciun sens să continue nebunia asta. Atât de multe întrebări și turbulențe, într-un timp atât de scurt, încât părea legendara luptă a lui Don Quijote cu morile de vânt.
- Ce o fi, să fie, ce trebuie să se întâmple, să se întâmple! Eu nu mai pot așa, este peste mine și peste puterile mele să mă lupt.
Reyna își depănă firul gândurilor, și ascultă cum curgea apa în filtrul de cafea.
Plecase devreme spre birou, și ajunsese înaintea Clarissei, iar o cafea fierbinte suna extraordinar, poate așa reușea cumva să aducă puțină căldură în sufletul înghețat de teama că iubirea asta năucitoare, ar putea ajunge la final.
Știa că Tim era plecat la o conferința, și lipsea din oraș toată săptămâna. Probabil că era modalitatea în care destinul punea capăt unei idile, pe cât de fierbinte la început, pe atât de rapid ajunsă la final. Un final care era amar, fără sens, fără noimă.
Mai știa și vorba cu "ochii care nu se văd se uită", iar Tim era un bărbat liber, fără obligații, într-un oraș care îi putea aduce noi posibilități de distracție fără consecințe, noi "teritorii" de cucerit. Orice femeie i-ar fi putut încălzi patul și trupul, chiar în momentul ăsta...
Simți cum un nou val de lacrimi de ciudă și frustrare îi năvăleau în colțul ochilor, dar și le șterse rapid când auzi că ușa de la intrare se descuie. Știa că era Clarissa, dar tot nu putea să o lase să-i vadă lacrimile, pentru că i-ar fi cerut explicații, și explicațiile nu puteau fi date.
Mimă un zâmbet larg, și se întoarse spre ea.
- Uite ce șefă de treabă ai, te așteaptă cu cafeaua...
- Mhmm...ce drăguț din partea ta Reyna, dar....ce e cu tine așa devreme pe aici? Cumva cineva te-a ținut trează făcând dragoste cu tine toată noaptea? Sper ca da!
Clarissa zâmbi complice și o privi în ochi.
- Of, numai la asta te gândești? De când viața mea sexuală e așa un subiect de interes?
- De când tipul ăla drăguț și atrăgator dă târcoale pe aici.
- Nu știu despre ce vorbești, Clarissa
- Ba știi foarte bine, vorbesc de Tim. E drăguț, vă potriviți. Deci, a făcut vreo mișcare?
- Se pare că nu o scot la capăt cu tine, merg în cabinet să-mi beau cafeaua, și te las și pe tine să-ți faci treaba pentru care te plătesc.
Hohotul de râs al Clarissei încă se auzea din recepție, iar Reyna închise ușa. Începea o zi lungă, în care avea pacienți până seara târziu.
Se afunda în muncă ca de obicei, măcar trecea timpul și poate reușea să uite măcar puțin de bărbatul care îi schimbase modul de a vedea dragostea.
...........
Când ultima sedința de consiliere se termină, se ridică de la birou și privi pe fereastră. Seara venea grăbită. O aștepta o nouă noapte singură...poate era cazul să se mulțumească cu asta, și să nu mai viseze la brațele lui Tim în jurul ei, sau la mirosul lui pe pernă.
O trimise pe Clarissa acasă, oricum făcuse ore suplimentare, și era cazul să se pregătească și ea de plecare. Închise ușa la birou, și spre ieșire sună pentru un taxi.
Coborî treptele și se pregăti să aștepte taxiul, care ajunse imediat. Urcă , salută șoferul, îi dădu adresa și rămase în tăcere, pierdută în gânduri.
Nici nu observă mașina din spate care se puse în mișcare imediat după taxiul ei.
- Doamnă...am ajuns, auzi Reyna.
- Ah, deja? Ok, mulțumesc și păstrați restul. Seara bună!
Taxiul demară, iar Reyna își scoase cheile din buzunar. Neatentă, cheile îi căzură pe jos, se aplecă după ele, dar o altă mână mai rapidă decât a ei, le adună dintr-o mișcare.
- Cauți cumva cheile astea? Te provoc să le iei.
Reyna încremeni.
- Tim? TIM???
- Sunt aici, iubita mea. Nu mai puteam să stau departe de tine. Nu mai vreau și nu mai pot să stau fără să te simt lângă mine.
De data asta sărutul care urmă fu lung și lent, fără nicio urmă de reținere, fără limite și fără griji. Era sărutul care pecetluia două inimi care se chemau una pe cealaltă, și care primiseră răspunsul dorit. Erau unul pentru altul.
Nimeni și nimic în lume nu mai putea acum să rupă legătura asta sau să intervină.
Undeva, în neant, Destinul, dacă ar fi fost sub chip uman și-ar fi frecat mâinile de satisfacție.
- Iubitul meu!
- Da, iubita mea!
Nu mai aveau nevoie de alte cuvinte. Tim preluă controlul, descuie poarta, și o conduse spre intrarea în casă. Încercă a doua cheie, descuie și o privi pe Reyna.
Îi simți mâna ei cum se strecură într-a lui, și dintr-o mișcare, intrară în casă. Era exact invitația de care Tim mai avea nevoie, ca să se asigure că ceea ce urma să se întâmple, era consimțit.
Poșeta Reynei ateriză pe undeva pe canapea, iar ritmul sărutului și al mișcărilor deveniră mai iuți, mai aprinse, mai sălbatice. Gurile lor se întreceau în a-și demonstra pasiunea, limbile lor împletite făceau dragoste neobosite, iar mâinile lor călătoreau orbește, învățând geografia trupului celuilalt, pipăind, alintând, mângâind. Urcară treptele spre dormitor, lasând în urmă o dâră de haine, fără a-și lua mâinile unul de pe altul, fără a se dezlipi fie și numai pentru o secundă.
- N-am să-ți mai dau drumul niciodată, șopti Tim răgușit de dorință.
- Nici nu vreau, răspunse Reyna conducându-l spre pat.
Erau amândoi, aproape goi, în picioare, privindu-se în ochi, bărbat și femeie, trupurile lor știau ce urma să se întâmple. Se căutau, să se potrivească unul cu altul, ca o "katana" unui samurai în teaca potrivită.
Când spatele Reynei atinse așternutul răcoros, urmată de trupul lui Tim, știu că era el cel care avea să fie "the one".
Simțea cum focul mocnit din ea se întărâta, simțea că fiecare mișcare a lui era făcută anume să o aprindă, de parcă cineva îl învățase dinainte unde și cum să o atingă.
Cu ultima fărâmă de control, reuși să își desfacă părul, își scoase banda fină de mătase care îl ținuse legat, și se răsuci deasupra lui Tim.
Îi puse un deget de buze și îi ridică mâinile deasupra capului, legându-le ușor.
- Iubito, mă ucizi...
Îi închise gura cu cel mai senzual și umed sărut pe care îl experimentase vreodată. Atingerea mătăsii de incheieturile lui era cea mai sexy senzație, până când simți buzele Reynei pe piept. Gemea de plăcere, dar o lăsă să il exploreze atât cât voia. Nu știa unde avea de gând să se oprească, dar senzația era incredibilă. Voia mai mult...
Simți cum buzele îi sărutau locuri pe care nici nu conștientiza că le are, cum coborau ușor pe abdomen. Îi simțea răsuflarea atât de fierbinte și buzele atât de umede, nici măcar Afrodita în persoană nu ar fi putut să fie așa sexy, atât de erotică și atât de delicios de păcătoasă.
Buzele ei se mișcară trecând de buric, oprindu-se o fracțiune de secundă, apoi simți paradisul însuși când gura ei atinse și gustă cea mai fină și mai sensibilă parte din el. Era demon și înger totodată, era femeia lui care îl iubea, îl simțea și îl gusta cu plăcerea nedisimulată de a-și satisface necondiționat bărbatul.
Știa că nu mai putea rezista, și nu voia să rateze șansa de a simți cum trupul ei se desface pentru a-i face loc să intre în ea.
Își smulse legătura de la mâini, o prinse și o rostogoli sub el, o țintui sub greutatea lui și o privi în ochi
Văzu atâta iubire și dorința acolo, încât se simți stăpânul lumii. Acum știa ce înseamnă să fii iubit, cu trupul și cu sufletul. Și mai știa că nu va mai putea pleca de lângă ea.
Nu mai rezista, o simți cum se așeză mai bine, să se potrivească cu el. Raiul era între picioarele ei, și împins de dorință, intră...încet...aluneca pe mătase, mai mult și mai mult, îi simți șoldurile cum se înalță spre el, să il cuprindă tot, iar cu fiecare milimetru cucerit, simțea că nu mai are aer, plăcerea era imensă, era toată a lui, iar el tot al ei. Se mișcau la unison, lent, adânc, cu forța unei pasiuni dincolo de ei...era locul lui acolo, adânc, în întregime.
Valul fierbinte al orgasmului ei îl inundă, brusc, iar apoi explozia lui îl lăsă făra cuvinte.
Magic, extaz suprem, dragoste la rang de artă...
- Esti a mea, iubita mea!
Adormiră unul într-altul, știind că de acum, drumul lor era unul și același.
Undeva, într-un colț de Univers, Destinul zâmbi: "My work here it's done".
..........................
F I N A L
...........................
:)
Și nu uitați, până data viitoare, iubiți-vă mult, mult!
A.R.
