Câteodată, iubirea se complică... și nu pentru că cineva ‘greșește’, ci pentru că ceva lipsește, ceva se caută, ceva se simte.
Pare că subiectul acesta nu va înceta niciodată să fie reanalizat, răstălmăcit, reconfigurat sau reinterpretat.
Ceea ce nu se schimbă însă este numărul laturilor și al perspectivelor.
3 este triunghi ▶️🔽◀️🔼🔺️🔻
Doar că perspectiva fiecări laturi este diferită, iar dacă lăsăm prejudecățile la o parte, vom reuși să vedem cu un dram de obiectivitate că nu despre VINĂ este vorba.
⏩️ Vocea lui A
N-a fost un plan. Nu m-am trezit într-o zi spunând: vreau să rănesc pe cineva.
Dar într-o zi, în relația mea, ceva s-a stins. Și-am început să mă sting și eu.
Am tras de noi, am sperat, am așteptat. Până când, fără să vreau, m-am simțit în viață în altă prezență.
Nu a fost pasiune, a fost alinare. Nu a fost joc, ci nevoie.
Și acum mă mișc între două lumi, fără să aparțin complet niciuneia.
⏩️ Vocea lui B
Am simțit că se îndepărtează, dar nu știam de ce. Mă învinovățeam. Și iubeam. Mă străduiam.
Și totuși... ceva lipsea.
Apoi am aflat și tot ce era stabil în mine s-a rupt.
Mă întrebam dacă am fost sau dacă am făcut vreo greșeală, dacă meritam abandonul...dacă m-a iubit vreodată.
Dar în timp, am înțeles: uneori, nu e despre mine, ci despre felul in care am iubit, e despre ceva ce căuta și n-a știut cum să ceară, sau pur și simplu că felul nostru de a iubi nu era complementar.
⏩️ Vocea lui C
Știam că e complicat și că nu-mi aparține doar mie. Dar în acei ochi, atunci când mă privea, era adevăr, era durere, era viață.
Nu m-am gândit că distrug ceva, doar am fost acolo când alții n-au mai știut să fie.
Și da, m-a durut că n-am avut dreptul să iubesc în lumină și în ochii lumii....
Dar am ales să să înțeleg. Nu să posed.
Poate că despre asta e iubirea... 💝
Și nu uitați....până data viitoare, iubiți-vă mult, mult....💞
_______________
®️ Alina Roman
