Dragoste cu sens unic

 Nu te iubește. 

Ai știut, ai simțit, ai intuit, poate chiar de la început, dar nu ai vrut să iei realitatea așa cum era, ai preferat să o vezi prin vălul transparent al endorfinelor.

Așa are creierul nostru o modalitate nedreaptă de a acționa uneori și ne inundă cu senzații - extrem de plăcute  dar extrem de volatile - pe care le "îmbrăcăm" frumos și le ridicăm la rang de sentimente.

Prea puțin contează procesul psihologic prin care ajungi aici, pentru că am mai spus și cu alte ocazii, nu poți controla când și cum te îndrăgostești, dar să presupunem că au trecut săptămâni,  luni de zile, până când te vezi pe tine în ingrata situație în care conștientizezi că toată iubirea investită (prost investită) de tine, te-a dus la faliment. 

Faliment emoțional, psihic, afectiv  și chiar fizic. Pentru că nu e ușor deloc să duci o iubire pentru doi, să lupți constant să câștigi o iubire care nu a fost niciodată, de fapt și de drept, acolo.

Așadar, ești la momentul acela în care toate acțiunile celuilalt te dor. Te lovește brusc realitatea goală, fără orice urmă de make-up. 

Și ce vezi?

Vezi că ai clădit o relație în mod unilateral, vezi că ai sădit sentimente unice în pământ stâncos  pârjolit de arșițe străine, pe care le-ai intuit, dar le-ai ignorat cu bună știință.

 

Vezi că te-ai pus în situația de salvator,  deși nimeni nu ți-a cerut asta. Credeai în puterea iubirii tale, și că în cele din urmă, acea rană pe care știai că celălalt o poartă, tu vei reuși să o vindeci.

Nu e treaba ta  să vindeci nimic ce nu-ți aparține, nu poți ajuta pe cel ce nu vrea să fie ajutat.

Da, iubirea are puteri magice  dar numai și numai dacă este reciprocă.

Ajungi să vezi că trăiai fiecare zi în așteptare. Viata ta era un stand-by...

În așteptarea unui semn, unui mesaj, unui telefon, unei întâlniri scurte în care încercai disperat să potolești dorul cu un sărut sau o îmbrățișare.

Nu te iubește. Știi și simți. Este ok, conștientizarea este primul pas. 

Problema - fără a fi de fapt o problemă - e că tu iubești. Nu-ți fie teamă de iubire și de a lupta pentru ea. Dar pune capăt luptei  cu mândrie, dacă simți că te folosește. Nimeni nu stăpânește cu adevărat pe nimeni.

Te folosește când te caută numai când vrea, când ești doar o opțiune de moment.

 Te folosește când orice atingere, orice sărut  orice îmbrățișare, totul are un singur scop.

Te folosește când nu își asumă nimic, când te lasă să investești într-o relație pe care nu are de gând să o susțină.

Nu te iubește, și in cazul ăsta, tu ce mai aștepți? 

Iubești și doare să vezi că rezultatul nu este cel așteptat. Chiar dacă ai mai aștepta zece ani, dacă nu te iubește după un an, cu siguranță nu te va iubi.

Nu te mulțumi cu puțin, nu te mulțumi cu faptul că din când în când iși amintește de tine. 

Nu te mulțumi cu fărâme culese pe fugă.

Iubirea nu ține cont de vârstă sau statut.

Poate să fie cea mai ascunsă iubire din lume, să știți doar voi doi de ea, dar să fie reală, construită în doi. 

Pentru că orice nu e construit în doi apartine doar unuia singur, și nu ăsta este scopul.

Nu te iubește. E ok. Puterea îți aparține, în ciuda faptului că pare o înfrângere. 

Nu te iubește, dar ești cu un pas mai aproape de a te desăvârși. A fost încă o lecție. Învață!

Poate nu poți vindeca o lume, dar te poți vindeca pe tine.

Iubirea va rămâne în tine, nu o ucide. 

Nu te iubește, nu poate. Tu poți, deci câștigătorul ești tu!

Alege mereu să fii cu acea persoană pentru care ești lumea întreagă, meriți asta. Nu te mulțumi cu rolul de trecător.

Dacă nu te iubește, oricât ai iubi tu, te va pune mereu pe locul 2. Și crede-mă, în iubire locul 2 nu ar trebui să existe și nu ar trebui acceptat.

______________

Și nu uita, până data viitoare, iubiți-vă mult, mult!

®️Alina Roman.