Ce cauţi tu in viaţa mea? Ce caut eu în viaţa ta?

 

"Ti-am mai spus că îmi place la nebunie cum mă săruți? Și cât de mult îmi place să iți simt mâinile pe trupul meu? 

Ti-am mai spus că  iubesc felul în care mă iei aprig  în brațe, și că ador cum imi simt strivite buzele sub savoarea amețitoare a gurii tale?

Ti-am spus oare că sunt lut moale sub atingerea ta atât de dătătoare de pasiune?"

___________

Rol. Regie. Scenariu. Acțiune. Motor!

Iubim cu discreţie, iubim în tăcere, iubim cuminte, iubim pe îndelete.

 Iubim cu pasiune, iubim pătimaş şi uneori violent, iubim pe fugă, pe furate, iubim pe ascuns.

Iubim în faţa ochilor lumii, iubim ascunşi de ochi indiscreţi, iubim  înăuntru sau afară, iubim oriunde putem, iubim cu trupul, mintea şi sufletul.

Dar ce rol joacă iubirea mea în viaţa ta? Ce rol joci tu şi iubirea ta în cursul vieţii mele? Ce cauţi tu în viaţa mea, ce caut eu în viaţa ta?

Pentru cei ce încă mai au urechi care sunt gâdilate fin de acordurile unui tango cu iz de altă epocă, poate că versurile 

"Ce cauţi tu în viaţa mea

De ce-ai venit să-mi tulburi liniştea, 

De ce nu m-ai lăsat pe drumul meu

Aşa cum am trăit mereu"..

Avem un impact covârșitor de-a dreptul, în viața celor din jurul nostru, deși nu mereu percepem corect acest fapt.

Da, putem să-i spunem rol,  pentru că vrem sau nu, suntem dornici să lăsăm urme prin locurile prin care trecem, prin sufletele și inimile pe care le atingem, iar acest fapt simplu îl facem voit, sau instinctual, sau chiar forțat, iar în timp, are ea grijă, viața, să ne facă să fim protagoniști sau antagoniști, aceste roluri arhetipale omniprezente în orice poveste de viață, reală sau virtuală.

Cine ne dă oare dreptul să schimbăm drumul unui om? Cine ne dă dreptul să jucăm un rol care să transforme întreaga viață a altei persoane? Cât de bine ne identificăm cu personajul, și mai ales cum știm dacă avem rol pozitiv sau negativ? 

Dacă nu suntem actori, ne asumăm să fim regizori sau scenariști în viața altuia?

Iar în iubire cine ar vrea să fie actor și cine ar prefera să fie mai degrabă scenaristul cu imaginație bogată, creator de secvențe de neuitat, care adunate să facă "filmul" unei iubiri magnifice?

Sau poate regizorul care decide câte duble trebuie trase pentru a face scena perfectă?

Poate că în iubire ar trebui să fim doar regizori și scenariști, si mai ales producători. Producători de iubire.

Actori mai puțin, pentru că într-o lume ideală în care iubirea este la loc de cinste, actorii nu și-ar găsi roluri. 

Pentru că în iubire nu ar trebui să joci. Ar trebui doar să simți, să atingi, să mângâi, să săruți, să iubești și să primești la rândul tău mângâieri, săruturi, dragoste.

Cât de bun actor ai putea să fii, cât de bună ar fi performanța ta în a pretinde că iubești, la un moment dat, când cade cortina, ești epuizat, esti trist și singur. Pentru că efortul a fost să convingi pe alții că tu iubești, când de fapt inima ta era goală de sentimente.

Știi mai știi de ce? Pentru că ai vrut să fii un actor, iar efortul de a crea scena perfectă, cu dubla perfectă, era prea mare pentru tine. 

Sunt iubiri de scenă, ce par perfecte pe dinafară, rupte parcă din filme demne de Oscar,  cu protagoniști veșnic actori și niciodată producători.

Si mai sunt iubiri doar cu producători, scenaristi și regizori, dar fără actori și roluri jucate. 

Poate că nu câștigă Oscaruri, dar câștigă inimi și aduc dragoste.

 Adevărată, nu jucată.

___________

Și nu uitați, până data viitoare, iubiți-vă mult, mult!

®️ Aly.Alina.Roman.Nedefinit