Cât aş fi de binevoitoare, cât aş studia de mult, tot nu aş putea avea pretenţia că am în minte o definiţie clară a sexualităţii, pentru că este un concept larg, în ansamblul ei intrând toate fenomenele legate de viaţa sexuală, care laolaltă formează ceea ce specialiştii ( Freedman, Kaplan, Sadock) numesc "sistemul sexual".
Aici includem, potrivit profesorului Constantin Enăchescu, genul biologic, identitatea sexuală (masculina şi feminină, strict din punct de vedere biologic), identitatea partenerilor (în sensul de bărbat - femeie, şi al rolurilor psihologice în sfera sexuală) şi comportamentul sexual.
Sexualitatea este, sau ar trebui să fie un comportament uman natural, care caută mereu să se manifeste în deplină libertate, dezbrăcat de orice constrângeri, dar care, este permanent, strict supus normelor sociale relevante pentru o anume societate, intr-un anume cadru sau spaţiu temporal sau geografic.
Nota autorului: Nu voi lua în calcul aici nici fenomenul de confuzie sexuală, nici devianţele sexuale, nici transsexualismul (deşi este prezent şi de actualitate), nici intersexualitatea, care nu este decât un defect genetic, pentru că nu acesta este scopul acestui articol.
Contrasexualitatea...ce este ea?
Angelo Hesnard, psihiatru şi sexolog francez, spunea că înainte de a analiza comportamentul sexual, trebuie să studiem contrasexualitatea.
Aşadar, contrasexualitatea, după Hesnard, reprezintă ansamblul de procese biologice şi psihologice care se opun satisfacerii naturale şi libere a tendinţelor sexuale.
Lăsând la o parte definiţia, haideţi să vedem ce înţelegem de aici.
Vedem cum o serie de factori, de sorginte fiziologică, emoţional-afectivă, socială, morală, pot acţiona ca nişte "frâne", uneori, se poate ajunge la o condamnare a tendinţelor sexuale naturale proprii.
Practic, omul, îşi va nega şi îşi va reprima propriile dorinţe şi pulsiuni erotice, sexuale.
Cu siguranţă intrăm aici pe teritoriul psihopatologiei, al tulburărilor diverse, angoase, complexe de tot felul, si toate acestea pentru că, ne-am "îngropat" dorinţa de a simţi, de a iubi, de a fi iubit.
Revenind la "oile" noastre, sexualitatea şi dorinţa sexuală fac parte din noi, dar, diferă în funcţie de tipologie, pentru că da, la "tăţi ni-i greu, dar nu la tăţi la fel".
Suntem diferiţi, iubim diferit, unii mai romantici, alţii mai pasionali, unii mai dramatici, alţii mai melancolici, unii mai agresivi, alţii mai domoli.
Si totusi...cum suntem? Tipologii masculine, tipologii feminine?
Ar fi simplu, dar, Jung sublinia că nu există nicio personalitate pur si absolut masculină, sau absolut şi pur feminină, şi că în fiecare dintre noi există şi coexistă principii feminine si principii masculine.
Se pare că, din punct de vedere psiho-moral, aceste tipologii identificate de cercetători, atât pentru bărbaţi cât şi pentru femei, sunt cu mici devieri, următoarele:
Tipologii feminine (sursa C. Enăchescu - Psihosexologie)
1.Tipologia slavă, blondă, seducătoare şi totodată inocentă, interesantă în mixul acesta de sexy şi vulnerabilă, care dă frâu liber atât fanteziilor sale sexuale, dar şi propriilor frustrări.
2. Tipologia latin-francez, care este reprezentativă pentru femeia fascinant de frumoasă, dar duplicitară, preocupată de satisfacerea propriilor capricii, cu gust deosebit pentru lux exorbitant, care este o actriţă desăvârşită, şi care mimează o sexualitate debordantă, deşi acest aspect îi este de cele mai multe ori indiferent.
3. Tipologia latin-sadic caracterizată de o pasiune dezordonată, capabilă de crime pasionale, dar insensibilă emoţional, egoistă, vanitoasă
4. Tipologia germană, caracterizată prin preferinţa fantasmelor şi iluziilor în locul realităţii, preferă fabulaţiile romantice şi sentimentale, trăieşte intr-o lume construită de propriile imagini.
Sigur că, nu ne limităm doar la acestea, şi că ele, cel mai adesea, pot fi împletite, completate, un melanj intre două sau mai multe, iar acest lucru duce la diversitate şi unicitate.
Tipologii masculine
1.
Tipologia erotică, care caracterizează bărbaţii aventurieri, cuceritori, seducători, dominanţi, dar care de multe ori sfârşeşte tragic.
2. Tipologia agresivă, unde pot fi incadraţi bărbaţii tiranici, violenţi, brutali, impulsivi, răzbunători, chiar cu înclinaţii spre sadism.
3. Tipologia pasională este un bărbat caracterizat de hedonism, care este extravert, senzual, dezlănţuit, şi chiar hipersexual
4. Tipologia romantică cu bărbaţi visători, introverţi, retraşi, idealişti care se culpabilizează şi se autovictimizează, cu tendinţe spre depresie.
Din nou, nu există doar aceste patru tipuri de bărbaţi, însă, din punct de vedere psiho-moral, acestea ar fi tipologiile basic, cu abaterile sau combinaţiile dintre ele.
Fazele împlinirii erotice
La baza sexualităţii şi cel mai important aspect al comportamentului sexual este actul sexual, sau actul de iubire dintre parteneri, dar acesta este caracterizat de etape concrete, atât din punct de vedere fizic, cât şi psihic.
La rândul lor, şi aceste faze sunt în număr de patru, şi anume:
- faza de apetit, în care un rol important îl are imaginaţia, apar fantezii legate de sex, şi de dorinţa de a avea activitate sexuală, într-un cadru oarecare.
- faza de excitaţie, unde apare practic senzaţia de plăcere sexuală, sub influenţa stimulilor, însoţită bineînţeles de modificări la nivel fiziologice (erecţie, lubrifiere)
- faza de orgasm, care este punctul culminant al actului sexual, este atingerea maximului de plăcere sexuală
- faza de rezoluţie este acel moment al actului sexual reuşit, şi constă într-o stare de relaxare generală, stare de bine, confort şi destindere a tensiunii sexuale.
La nivel teoretic, lucrurile stau bine, dar ce ne facem cu practica?
Am întâlnit femei minunate şi perfect împăcate cu ele şi cu sexualitatea lor, împlinite erotic şi emoţional de parteneri, dar am întâlnit şi situaţii şi femei care încă nu ştiu dacă au avut sau nu orgasm, deşi intuiesc că ceva nu este chiar "cum ar trebui să fie"...
Din nefericire, după zeci şi sute de ore de conversaţie, am întâlnit bărbaţi care au impresia că ei sunt Casanova şi Don Juan la puterea X, însă luaţi la bani mărunţi, habar n-au cum să aducă femeia din patul lor la punctul culminat.
Iar asta este trist, pentru că aceeaşi bărbaţi nu ar accepta că lucrurile s-ar putea îmbunătăţi cu puţină bunăvoinţă şi consideraţie faţă de partener.
Toţi am făcut, facem şi vrem să facem sex, dar mai presus de a-l face pur şi simplu, vrem să-l facem BINE...
Femeile pun preţ pe ceea se simt, iar sexul este mai degrabă o modalitate de a-şi lăsa sufletul atins de bărbat, nu doar trupul, de a-şi simţi mintea dezmierdată, şi nu doar pielea, şi de a atinge cerul cu mâna, alături de bărbatul iubit.
Pentru bărbaţi însă, primează satisfacerea dorinţei sexuale proprii, implinirea fizică a actului (ejacularea) şi puţini sunt aceea care înţeleg să ducă lucrurile la next level, şi să amâne puţin propria finalizare, pentru a se asigura că şi femeia de lângă ei e în acelaşi punct.
Ce ar fi dacă am acorda atenţie suficientă, şi ne-am concentra şi pe celălalt, nu doar pe noi însine? Dragostea şi sexul se face-n (minim) doi, nu suntem la concurs să ajungem primii la linia de finish, iar adevărata pricepere a unui bărbat, sub stimulii aduşi de femeie, se vede în câte orgasme are ea.
Că la el, ştim...este un one way road.
Sau, tot acolo ajungem, dar hai să vedem cum ajungem împreună, pentru că femeia, dacă e luată şi dusă pe un drum, fără să ajungă cu tine la destinaţie, la un moment dat, va căuta un alt "şofer".
Si am spus femeia, pentru că rareori un bărbat nu ajunge la destinaţie, indiferent de "şoferiţă".
____________________
Şi nu uitaţi, până data viitoare, iubiţi-vă mult, mult.........
Alina Roman. Nedefinit
.jpeg)
