De ce nu ar trebui să existe vină în iubire

 

Din start afirm că greşim atunci când ne învinovăţim pentru ceva ce nu se poate controla. Povara unei iubiri ce nu este manifestată în realitate şi rămâne in minte, poate să destabilizeze definitiv un  om slab care nu se înţelege pe el.

Repet, nu ne putem învinovăţi că simţim ce simţim, nu putem controla când ne îndrăgostim, dragostea nu ne anunţă când vine şi nu are manual de utilizare.

Dar….

Putem controla într-o măsură rezonabilă ce facem cu ceea ce simţim.

Putem alege să ne facem cunoscute sentimentele atunci când situaţia o permite, sau să le ascundem, dacă circumstanţele nu sunt (momentan) potrivite

A ascunde de ceilalţi ceea ce simţi, te obligă la conştientizarea acelor sentimente, în primul rând pentru că trebuie să le gestionezi sub o formă sau alta . Dacă le ascunzi nu înseamnă că ele nu mai există. Cu cât înţelegem asta mai repede cu atât putem trece  mai rapid la “damage control”

Alegerea de a ţine ascunse sentimente ce tu le consideri imposibile, te obligă la prudenţă, la maturitate, la logică şi la bun simţ.

Te obligă să fii mereu atent să nu cazi în capcana idealizării celuilalt sau a situaţiei reale, adică te obligă să fii ancorat în realitate

Cea mai rea vină pe care o poţi simţi este vina care apare în urma unor trăiri afective neaşteptate, neanticipate, mai ales când unul sau (mai rău) ambii parteneri sunt indisponibili, fie că este în altă relaţie, fie emoţional, fie la distanţă fizică.

Adică pe scurt, infidelitate emoţională.

Sună urât, mai urît decât este de fapt, dacă ne “dezbrăcăm” de false pudori şi moralităţi discutabile.

Infidelitatea emoţională doare.

Te face să te simţi vinovat.

Ceea ce mă face să repet: NU EŞTI VINOVAT că te-ai îndragostit!

Dar câţi dintre noi nu am simţit de-a lungul vieţii, fiorii unei iubiri imposibile? Dacă ar fi să fim sinceri, probabil marea majoritate.

Persoanele speciale nu se caută, pe ele ţi le aduce viaţa fără ca tu să ceri asta. Si de cele mai multe ori in momente nepotrivite.

Cât de posibilă este o iubire imposibilă?

Hmmm…greu de zis, poate că la un moment dat o să dedic un întreg articol numai despre asta…              

O  iubire imposibilă este aceea iubire care îţi rupe inima, şi care iti marchează viaţa intru totul. De ce? Pentru că nu o vei putea uita, fie că eşti cu altcineva. Tocmai pentru că nu a fost posibilă.

Există şi chiar nu are sens să negăm (aviz lupilor moralişti) iubiri neaşteptate, la orice vârstă, iubiri imposibile, acele iubiri “once in a lifetime” la care toţi ar trebui să avem dreptul de a le trăi, pentru a vedea viaţa şi lumea şi din această perspectivă.

Altfel suntem doar spectatori.  

Cum și cât greșim când iubim sau când credem că iubim?

Nu există o listă, dar cea mai condamnabilă greşeală este greșeala de a renunța la tine, de a te altera pe tine până în punctul când nu te mai recunoști, doar pentru a te încadra într-un standard..., de obicei un standard care nu este al tău.

Nicio literatură nu “bate” experienţa proprie, şi vă zic că nimic nu te umileşte mai tare decât să încerci constant să fii într-un tipar atât de străin de felul tău de a fi, doar pentru a menţine vie o relaţie toxică, doar pentru a nu încălca niste principii şi valori cu care ai crescut (nejustificate de altfel).

Imaturitatea emoţională şi neiubirea de sine te aduce într-un asemenea stadiu în care “mularea” pe un standard străin este singurul lucru pe care-l stii, nerealizând de fapt că te limitezi la puţin, şi că iubirea “aia” nu cere niciodată să te schimbi pentru a fi pe placul celuilalt.

Câteodata ne menţinem ocupaţi cu asta, să fim pe placul celuilalt, tocmai ca să evităm să confruntăm adevarata problemă.

Care problemă? Propria slăbiciune.

Trebuie să învăţăm să gestionăm şi finalurile. Acceptă ce este, eliberează-te de ce a fost, fă loc la următoarea pagină.

Ce iubire merită să fii altfel? Când e optimă și necesară o schimbare?

Si totuşi, schimbarea poate fi benefică. Cu toţii ne schimbăm de-a lungul vieţii, adăugăm sare şi piper când situaţia o cere, dar această schimbare vine inevitabil din interior şi se vede la exterior.

Orice schimbare pe care o alegem cu bună ştiinţă, nesiliţi de nimeni, înseamnă evoluţie, o investiţie în crearea unui nou personaj, un EU mai evoluat.

Iar schimbarea vine cu eliberarea de vini ce nu-şi au rostul, cu eliberarea de temeri şi cu confruntarea, iar apoi acceptarea, propriilor slăbiciuni.

NU EXISTĂ VINĂ în iubire!

___________________

Si nu uitaţi, până data viitoare, iubiţi-vă mult mult….