Nedefinit: Reciprocitatea sentimentelor în relația de iubire

Reciprocitatea este legea dragostei. Nu o spun doar eu, ci și alții (Henri Lacordaire, jurnalist, politician, și predicator).

Ok, până aici destul de clar. Dar ce înțelegem prin această reciprocitate?

Dacă vom considera iubirea ca orice alt proces psihic si psiho-fiziologic, va trebui să luăm în considerare și faptul că orice proces - de orice natură ar fi el - are la bază niște legi proprii. Una din ele este această reciprocitate.

Am tot vorbit și am tot scris pe acest blog despre iubire în (aproape) toate formele ei. Uneori mai discret, alteori mai agresiv, iar în ultimul timp - pe măsură ce cunoștințele mele se acumulează și se sedimentează - parcă sesizez un ton mai profesionist, aproape clinic, ton pe care mă voi strădui să îl reduc cât de mult voi putea, și să continui să mă exprim cât mai sincer și mai personal cu putință.

Așadar, reciprocitatea! De ce este aceasta legea dragostei? Nu e unica, dar este una destul de importantă.

Păi, simplu: pentru că atunci când îți dai seama că iubești, vrei să ȘTII că ești și tu iubit. La fel de mult...ba nu, mai mult.

Atunci când ești conștient de propria valoare și de intensitatea sentimentelor tale, vrei să primești pe măsura a ceea ce dai.

Am ținut minte un citat din Dalai Lama, care spunea cam așa: "cea mai bună relaţie este cea în care iubirea reciprocă depăşeşte nevoia fiecăruia de a fi iubit."

Cu alte cuvinte, eu aș trage o concluzie, care pentru mine este exact felul în care mie îmi place să iubesc și să fiu iubită: te iubesc mai mult decât crezi că poți fi iubit, dar iubește-mă mai mult decât cred eu că mă iubești.

Pentru că altfel, what's the point, right?

Dilema apare atunci când această lege este încălcată în mod flagrant, evident și fără echivoc.

Vedem asta în jurul nostru, în relații fără sens, bazate pe interes de ordin financiar, sau strict sexual, atunci când lipsa reciprocității este unanim acceptată și recunoscută încă de la început, de ambele părți. Este și asta o formă de reciprocitate, dar nu în sensul de lege a iubirii, ci în sensul de prestare de servicii contra plată (sub orice formă sau accepțiune).

Mai există, din păcate, o altă fațetă a reciprocității, sau - de facto - a unei pseudoreciprocități, în sensul că una dintre părți este indusă în eroare, și făcută să creadă, prin diverse mijloace, că iubirea este reciprocă.

Din nou, toți am trecut prin asta, sau toți avem cunoștințe care au experimentat această lipsă a reciprocității.

Unii aleg să inchidă ochii, acceptând să primească "mărunțiș", sau "firimituri" de iubire, crezând că în timp, lucrurile se pot schimba.

Alții își rup violent din suflet acea iubire care i-a devastat, acceptă înfrângerea și merg mai departe, fără a-și pierde speranța că vor întâlni la un moment dat acea reciprocitate în iubire.

Câteodată însă nu vrei să recunoști, deși știi, și rămâi pe nisipuri mișcătoare, calculând atent fiecare mișcare, pentru că nu vrei să te scufunzi, dar nici nu ești capabil și mai ales îti e teamă să comunici cu celălalt.

De multe ori suntem victimele propriilor frici, și de aceea nu discernem între mesajele reale pe care celălalt ni le transmite, și propria noastră dorință sau imaginație.

Întreabă, o dată și încă o dată, asigură-te că înțelegi corect ceea ce primești de la celălalt, fii convins că ceea ce simți este real, și apoi vei putea vedea dacă ai reciprocitate, dacă o vei putea avea la un moment dat, sau niciodată.

Și abia atunci poți decide dacă mergi mai departe, dacă continui să iubești, sau dacă dimpotrivă e cazul să te aduni, să te recompui, și să alegi - în deplin consens cu tine însuți - altă cale.

Iubirea există, pentru că noi existăm, încă. Și sub nicio formă nu trebuie să renunțăm să o mai căutăm.