Ca orice articol care se respectă, şi mai ales ca orice autor care se respectă, atunci când vrei să defineşti sau să operaţionalizezi un concept, ce faci?
Începi evident cu definiţia cea mai simplă, pentru a te face înţeles de toată lumea, şi continui conceptualizarea pe diverse level-uri.
Sexualitatea în ansamblul ei este (încă) profund influenţată de credinţele şi dogmele religioase, indiferent de confesiune, şi ştim bine că înţelesul acestui concept al sexualităţii diferă de la o zonă geografică la alta, de la un continent la altul, de la un om la altul.
Vorbesc de sexualitate şi nu de ştiinţa care se ocupă cu studiul ei, şi anume sexologia (am vrut să fac diferenţa, pentru că am observat în jurul meu că mulţi le confundă) pentru că există multe dimensiuni ale acesteia (n.a. ale sexualităţii), printre care şi senzualitatea şi erotismul.
Nu întotdeauna se pune semnul egal între cele două concepte, dar este uşor de înţeles de ce majoritatea o fac, pentru că graniţa dintre cele două este extrem de fină şi uşor de încălcat.
Ce vedem în dicţionar?
SENZUAL înseamnă ceva ce ţine de simţuri, care desfată simţurile, sau ceva ce este înclinat spre plăcerile trupeşti, spre senzualitate, ceva care exprimă senzualitate, o atitudine erotică, sau o exacerbare a sentimentului erotic.
Bun, clar... dar vin şi întreb. Ce înseamnă exacerbare? Cine a trasat limitele, unde, cum şi când începe să devină exagerat sentimentul erotic?
Ceea ce pentru mine este exagerat, poate că pentru altul este perfect normal, sau prea puţin. Evident şi reciproca este valabilă.
O femeie senzuală este atractivă într-un anume sens, senzual nu este sinonim cu sexy, iar senzualitatea este o stare naturală, cu care te naşti, şi pe care cu greu o poţi dobândi.
O privire poate fi senzuală, un mers poate fi senzual, un zâmbet, felul în care te (re)prezinţi pe tine şi Eul tău material în societate, acolo unde se construieşte Eul social, toate acestea pot fi pline de senzualitate.
Pe de altă parte avem EROTISMUL, jocul sexualităţii, care este dobândit, odată cu experienţele de viaţă şi cu învăţarea iubirii erotice, a erosului.
Erotismul provoacă sentimente sexuale, nu lasă loc de interpretări, este estetica dorinţei sexuale, primitive, de la baza piramidei nevoilor individului.
Tot dicţionarul ne arată că erotismul este numai o latură a senzualităţii, este exprimarea dorinţei sexuale, şi impulsul necesar pentru satisfacerea acesteia.
Erotismul este chemarea, invitaţia, este acel moment când instinctele primează. iar raţiunea este inundată de neurotransmiţători, este acea cale prin care aceeaşi natură a găsit de cuviinţă să ne lase orbi şi surzi la orice altceva decât stimulul şi dorinţa de iubi şi a fi iubiţi în cel mai fizic mod cu putinţă.
Nu putem nega importanţa erotismului într-o relaţie de natură romantică, nu putem să ne opunem unei chimii atât de magistral orchestrată de Universul creator.
Putem însă să fim suficient de dornici de cunoaştere, încât să nu mai confundăm senzualitatea cu erotismul, şi să nu credem că o femeie cu un "acel ceva" senzual, este automat dornică de a trece în latura erotică, de exprimare fizică a unei dorinţe sexuale.
Putem să ne străduim să înţelegem că fanteziile noastre, nu vor trece în planul real întocmai şi întotdeauna, dar la fel de bine, putem încerca să le transpunem în realitate, dar să ne facem un plan adecvat în acest sens.
Şi nu în ultimul rând, senzualitatea este o stare de spirit, este ceva se simţi din interior, şi arăţi în exterior, senzualitatea se trăieşte, ea este şi atăt.
Erotismul il înveţi, îl manifeşti, este, dacă vreţi, motorul sexualităţii, ceea ce îi dă formă şi dinamism, iar senzualitatea îi dă fond şi esenţă.
Sigur că vei dori o femeie senzuală, dar ea, şi numai ea, va decide dacă va intra în jocul erosului cu tine, şi dacă va lăsa erotismul să finalizeze....desigur, în mod apoteotic.
__________________
Şi nu uitaţi, până data viitoare, iubiti-vă mult, mult.
A.R. Nedefinit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu