Suntem energie. Suntem scântei sau flăcări, în funcție de gradul de evoluție spirituală. Cu fiecare viață, mergem spre stadiul de energie în stare pură. Suntem lumină.
Până când atingem perfecțiunea, ni se dă câte o nouă viață, cu câte o nouă misiune.
Unii spun că repetăm viața în care am eșuat să ne îndeplinim misiunea, sau în care nu ne-am însușit lecțiile de viață, sau atunci când din varii motive nu am respectat "contractul" semnat și aflat în derulare în ceea ce unii maeștri (Edgar Cayce, Rudolf Steiner) numesc "biblioteca akashică"
Unii spun că nu există așa ceva, alții sunt înverșunați în credința că adevărul este doar in Biblie. Aceeași Biblie trunchiată și cenzurată de Biserică, aceeași Biblie pe care majoritatea celor care frecventează biserica nu au citit-o niciodată, nicicum să o mai și înțeleagă.
Sunt alții care din start te cataloghează drept "păcătos, eretic" dacă îndrăznești să iți pui fie și cel mai mic semn de întrebare asupra religiei, oricare ar fi ea, sau dacă ai curiozitatea să explorezi și alte fațete ale adevărului.
Adevărul poate fi altul pentru fiecare în parte, dar ceea ce e comun, este faptul că toți avem acel licăr divin care este sufletul.
Unde se află sufletul? Nu cred că cineva poate da cu exactitate răspunsul la întrebarea asta. Cert este că el există, el dă viață trupului de la prima bătaie de inimă a bebelușului în trupul mamei.
Există o legendă minunată, a atingerii îngerului. Se spune că bebelușul, are în creier întipărită toată cunoașterea universului, dar la naștere, îngerul nevăzut îi pune degetul pe buze, lăsând ca marcă, ca pecete, acea adâncitură, între nas și gură. Și se spune că la prima respirație în noua viață, uităm tot, pentru a putea să începem de la zero.
Sufletele vin deja cu contracte semnate, cu caracter de lege ante scriptum, noi, atunci când alegem să venim pe lume, alegem o anume familie, o anume țară, un anume popor, un anume loc, toate în măsură să ne ajute să ne îndeplinim misiunea.
Unele suflete aleg să fie împreună, de comun acord încă dinainte de a se naște, altele aleg să fie vindecătoare, unele trebuie să fie vindecate, altele sunt evoluate, unele au plăți karmice de făcut, și pentru a evolua, trebuie să îsi achite datorii din alte vieți.
Probabil că la un moment dat al evoluției noastre spirituale toți a trebuit să ne achităm de aceste datorii, se spune că sufletele sunt asezate pe nouă trepte, nouă stadii de evoluție, și în funcție de asta, pentru a urca, ne alegem viața care ne oferă experiențele necesare.
Pășim pe ușa spre această viață, complet echipați pentru a ne îndeplini Destinul, deși uneori uităm sensul și rostul misiunii. Cu noi, însoțindu-ne vine îngerul păzitor cu rolul de a ne proteja și de a ne supraveghea de la distanță, fără a ne încălca liberul arbitru, dar trimitându-ne semne că am rătacit drumul.
Intrăm în lume, și începem lupta, învățăm în fiecare zi, ne dezvoltăm, căutăm să păstrăm echilibrul, să ne găsim drumul spre întreg, spre Yin și Yang, toate ca să putem respecta "contractul". Despre care aparent nu știm nimic, dar care este bine scris în pergamentul nostru individual din acea bibliotecă a conștiinței universale, a tot ceea ce a fost, este și va fi.
Unii își descoperă, acționând în consecință învățând, capacități de a înțelege mai bine ceea ce trebuie să facă.
Acționând spre înțelegerea misiunii tale, descoperi iubirea. Iubirea vindecă ceea ce are de vindecat și deschide ochii minții.
Iubirea este "combustibilul" cu care funcționează sufletul.
Uneori, de teama de a nu fi rănit, de teama de a suferi, îți lași "rezervorul" sufletului gol, refuzi să mai "alimentezi".
Și nu mai poți ajunge la acel suflet a cărui misiune este să te vindece pe tine. Pentru că refuzi să iubești și să primești iubire. Iar asta te face să pierzi timp și o viață din evoluția ta. Și până nu înveți să o faci, vei repeta aceeași lecție.
Dar, uneori, pentru că tu îți refuzi iubirea, refuzi emoția și vindecarea, îl faci și pe cel ce e venit în lume cu rolul de a te vindeca, să eșueze și el.
Karma.
Datorii karmice.
Relații karmice.
Plăți karmice.
Ciclu de evoluție oprit până la însușirea lecției de Destin.
Și o luăm de la capăt.
Iubirea dintre sufletele gemene, vine cu lecții. Și nu e niciodată simplă, lipsită de complicații, nu e logică, chiar deloc.
Iubirea însăși e lecția. Lasă-te să iubești, recunoaște iubirea. E "contractul" pe care îl repeți până când ambele părți și-au îndeplinit misiunea.
....................
Și nu uita, până data viitoare iubiți-vă mult, mult.
A.R.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu