Frica de a iubi din nou, între teama de abandon și teama de a fi fericit.

 Fericiți, probabil, cei care n-au simțit vreodată frica de a iubi. De a iubi din nou. Pentru că aceia nu au simțit amărăciunea extremă a abandonului, nu au fost părăsiți, nu au fost lăsați singuri și vulnerabili în fața unei noi vieți, pe care nici măcar în cele mai negre vise, nu au anticipat-o.

Fericiți,deci, aceștia. Dar care este procentul lor? Mic, minuscul, infim? 

Aș spune că da, în comparație cu aceia care s-au aflat în situația de a o lua de la capăt. Cu ce costuri însă, cu ce efort și de unde au găsit resursele necesare, forța interioară de a depăși momentul?

Evident că va trebui cumva să generalizez, să extrapolez, deoarece cazurile sunt desigur diferite, pentru că noi suntem individuali și unici. 

Și mai ales pentru că unii au ales să meargă mai departe, să se scuture de praf, să se ridice, să cuteze să privească înainte, să aleagă calea învingătorilor, alții însă au ales - probabil orbiți de durere, de furie, anchilozați de trauma în sine a abandonului în iubire - să rămână blocați într-un prezent trist, în care doar gândul că ar putea iubi din nou, le dă fiori.

De ce așa? Vorbim oare de teama de a iubi, sau de teama de a fi din nou abandonați? 

Vorbim de frica de iubire în sine  sau de frica de a ne pune în mâinile altei persoane sentimentele, și încrederea? Vorbim deci de frici multiple, sau de una singură din care derivă celelalte?

Tot ce știu sigur este că dacă refuzi să încerci, chiar cu riscul de a fi dezamăgit din nou, nu vei  avea șansa la vindecare. 

Vei purta cu tine trauma asta - pentru că este o traumă - mult și bine, poate toată viața, iar viața petrecută în acest blocaj, e butaforie, dramă, piesă de teatru, tragedie, e orice altceva și nu ceea ce ar trebui să fie.

Avem în noi capacitatea de reset, trebuie doar să fim dispuși să o folosim atunci când e necesar, pentru că, atunci când simți că inima ta e prea rănită să mai poată fi "reparată" și că încă o lovitură poate să o distrugă în totalitate, ei bine, exact atunci apare cineva care are remediul perfect, și care vrea și poate să te facă bine. Perfect. Și care îți coase așa frumos acea rană, încât aproape uiți că a fost acolo.

Dar poți să vezi asta, dacă nu ești dispus să riști? Nu prea. De frică. 

Frica este opusul iubirii.  Unii spun că ura. Eu cred că mai degrabă frica.

Și mai ales frica de a iubi din nou. Asta te incapacitează, uneori temporar, alteori pe termen lung. Și tot frica asta te poate transforma în călău. 

În călăul neștiut al celui sau celei care vine spre tine cu inima deschisă  tocmai să te vindece. Și închis în această teamă, nedorind să riști, devii egoist. Vrei vindecarea însă, și dacă ești suficient de abil, vrei să o primești fără să dai nimic din sufletul tău. Tot de frică. Vezi cum te învârți în cercul acesta vicios? 

Ei bine, cel ce te poate vindeca, de regulă, este dintre cei învingători. Pentru că intuiește trauma ta, pentru că știe cum să vindece rana ta, și pentru că e dispus să riște. 

Are puterea să o facă, a mai fost acolo, știe gustul țărânei, a "mușcat" din ea, a simțit-o, dar știe și că are resurse nelimitate să se ridice. 

Vrea și poate să te vindece, pentru că te iubește, chiar și dacă va trebui să aibă răbdare să te aștepte să fii gata să ceri ajutor. 

Tu însă, va trebui să îi arăți că ești dispus să o faci. Dar cum o faci? 

Întreabă-te un singur lucru: vreau să-mi fie teamă să iubesc din nou, sau vreau să fiu din nou fericit/ă?

Când vei găsi răspunsul corect, vei găsi și forța de a risca din nou. 

"Într-o zi, riscând, vei găsi adevărata fericire"!

_____________________

Și nu uitați, până data viitoare, iubiți-vă mult, mult!

A.R.

În lacrimile unei femei se ascunde un întreg univers

 Privești în ochii ei, și îi vezi inundați de lacrimi pe care, oricât ai vrea, nu le poți face să dispară. Și uneori nici nu știi ce le provoacă să iasă din matca lor, și să ude obrajii pe care cu o secundă în urmă i-ai ținut în căușul palmelor tale. 

Și te întrebi în sinea ta, nedumerit: "de ce plânge, e ceva ce am făcut, sau ceva ce nu am făcut"? Oare ce trebuie să fac? 

Mii de pagini s-au scris în încercarea de a da măcar un sens acestor lacrimi. Și tot nu s-a găsit un răspuns care să facă lumină în mod desăvârșit în haosul adus de lacrimile unei femei, mai ales ale femeii pe care se presupune că o iubești.

Se spune că Dumnezeu numără lacrimile femeilor, și indiferent cât de puternică este o femeie, când ceea ce simte este atât de intens, atât de profund, astfel încât să nu poată fi exprimat în cuvinte, apar lacrimile.

O femeie puternică plânge când simte că nu poți înțelege intensitatea sentimentelor ei, plânge când știe că oricât ar încerca, nu îti va putea explica de ce simte ceea ce simte, și atunci lacrimile sunt modul ei de a te face părtaș la amploarea furtunii din sufletul ei.

Plânge și mai mult în sinea ei, ori de câte ori pleci și nu îți mai simte îmbrățisarea, dar trage aer adânc în piept, pentru că da, este puternică, și femeile puternice nu plâng. Oare?!?

Nu cumva tocmai asta ar trebui să te facă să înțelegi magia acelor lacrimi? 

Nu cumva, tocmai asta ar trebui să te facă să înțelegi, că alegându-te pe tine să fii cel care îi vede lacrimile, te considera demn de încrederea ei? 

Și tu, tu ce faci? Cum să acționezi? Cum să incerci să nu îi sfărâmi mândria, pe care ea o simte zdruncinată, tocmai pentru că nu si-a putut controla lacrimile?

Știi că e ultimul lucru pe care ar fi vrut să-l facă, să o vezi vulnerabilă...și ce faci? Ce poți face? 

Scriam în alt articol despre puterea terapeutică a îmbrățișarii. Și cred că e unicul remediu pentru lacrimile ei. 

Dacă îți pasă de ea, dacă o iubești, când îi vezi lacrimile, și știi sigur că nu e modul în care ea reacționează în mod curent, ia-o în brațe.

Șterge-i lacrimile cu un sărut, gustă-i buzele umede, simte-i trupul care tremură, susține-l, strânge-o tare în brațe.

Făra cuvinte, pentru că nu sunt necesare, doar fii acolo. Prezent, puternic, stabil, încrezător. 

Fii cel care îi redă puterea și calmul, fără să o faci să se simtă victimă, mică, nevoiașă, pentru că ea nu e așa. 

Cu sau fără tine, femeia puternică va reuși. În orice. Oricând, oricât de greu ar fi.

Dar nu va uita dacă ai fost sau nu lângă ea atunci.

Și dacă ai știut să fii, ai câștigat o iubire ce va dura o viață. Ești un învingător, ești un bărbat iubit de cea care îți este egală. 

Ai câștigat un loc în lumea ei. În lumea ascunsă și intimă din lacrimile ei. 

Dacă o iubești, dacă lacrimile ei te dor...

Îmbrățișeaz-o.

Ține-o aproape.

Sărut-o.

Fă-o să simtă că e a ta și tu al ei. Cu tot cu lacrimi.

----------------------

Și nu uitați, până data viitoare, iubiți-vă mult, mult!

A.R.

Tarot 18-31 octombrie 2021

 Sub bunele auspicii ale ieșirii din mers retrograd, atât a lui Mercur  cât și a lui Jupiter, energia generală transmisă de cărțile de tarot pentru a doua jumătate a lunii octombrie, ne duce cu gândul la dorințe ce încă nu s-au putut îndeplini, la senzația că nimic nu a fost cum ne-am fi dorit să fie, dar că, într-un final, lucrurile au tendința să se așeze, să intre pe un făgaș mai bun.

Avem tendința, cu 8 de spade, să rămânem blocați, să nu vedem dincolo de zona de confort, să refuzăm să deschidem ochii pentru a căuta și a găsi oportunităti noi, soluții, ne simțim victime, ne arătăm vulnerabilitatea, și nu înțelegem că totul e doar în mintea noastră.

 Suntem confuzi în ceea ce ne dorim, avem tendința de a  nu lua decizii în cunoștință de cauză, să dăm vina pe alții pentru eșecurile noastre, deși, cartea de la baza pachetului, Îndrăgostiții, în acest context ne cam obligă să ne uităm în jurul nostru, să alegem o cale, să luăm o hotărâre. 

Cu siguranță, revenirea lui Mercur în mers direct ne va ajuta să comunicăm mai bine, să luăm decizii clare și făra echivoc. 

10 de bâte, este multitudinea de griji, gânduri și îndatoriri, pe care cu toții le-am dus, responsabilități foarte mari, pentru unii senzația de a fi la capătul puterilor, sentimentul că suntem singuri împotriva tuturor. 

Cu toate acestea, cifra 10 anunță însă finalul acestor greutăți, și capacitatea de a înțelege că nici cea mai mare greutate nu este imposibil dr dus, că suntem puternici chiar și singuri.

Nebunul, cartea noilor începuturi, acea "tabula rasa" dă startul aventurii în viața noastră, este cartea celor ce sunt dispuși să riște și să o ia de la capăt, cu îndrăzneală și fără grija a ceea ce va urma. 

Steaua, reprezintă dorința, de orice natură, pe orice plan, dorința manifestată și eliberată în Univers. Steaua, în această etalare, este modalitatea prin care Divinitatea ne arată că suntem pe calea cea bună, și că avem toate resursele necesare de a găsi cea mai bună soluție pentru ca ceea ce ne dorim să devină realitate.

Este clar, cu 9 de cupe, că în a doua jumătate a lunii octombrie, ne atingem obiectivele, ne bucurăm că am depăsit toate momentele mai puțin bune, și că într-un final ne putem bucura de ceea ce am realizat.

Tot pentru acest interval de timp, se observă o abundență de sentimente, încă mai suntem în sezonul Balanței, dar să nu uităm că în 23 octombrie  Soarele intră în misteriosul Scorpion, și tot ceea ce vom simți, vom simți intens, aprig, dar ascuns sub un văl de mister.

Cu Regele de Cupe și 2 de Cupe, nu pot să nu mă gândesc la legături intens trăite din punct de vedere emoțional, relații de suflete pereche, legături strânse sau parteneriate fructuoase, avantajoase, dominate însă de sentimente puternice și sincere. 

Iubirea și relațiile de dragoste, vor fi însă puse la încercare din punct de vedere al stabilității lor, deoarece Regele de Monede vine să întărească și în plan financiar, al realitații, acele sentimente profunde aduse de 2 de cupe și Regele de Cupe. 

Regele de Monede este practic, și atunci când o relație sentimentală este și stabilă, și conferă siguranță și securitate economică, atunci rezultatul nu poate fi decât 4 de bâte, ultima carte din etalare.

4 de bâte reprezintă acel cadru stabil, adus de evenimente importante intr-o familie, reprezintă căsătoria, oficializarea unei relații, iar pentru cei care sunt în căutarea marii iubiri, cartea aduce intr-un final partenerul potrivit și dragostea mult visată.

----------------------

Să fim atenți așadar la ceea ce se întâmplă în jurul nostru, să deschidem bine ochii, să nu deznădăjduim, ce a fost greu, se va termina, lucruri minunate sunt pe cale să se întâmple pentru fiecare dintre noi.

Și nu uitați  până data viitoare, iubiți-vă mult, mult.

A.R.

Despre Destin și destinații.

 Mă întreb de ce tu, Destin sublim, te-ai ascuns în umbra mea din altă viață? 

De ce tu, Destin implacabil și inimaginabil, nu te-ai lăsat descoperit mai înainte vreme? 

Oare eu doar ce am învățat acum regulile sau abia acum descopăr jocul?

Cât de amatoare să fi intrat eu în cursa alegerii unor destinații - oare câte la număr -  pentru a ajunge la tine?

Când și în ce viață noi ne-am avut și ne-am pierdut, ca să ne căutăm iarăși și iarăși unul pe altul? 

De câte ori să ne fi iubit unul pe altul și în câte alte dimensiuni și universuri ne-am aparținut unul altuia? 

Câte oceane de iubire vom fi sorbit în setea noastră neostoită? Câte sărutări nesfârșite și de câte ori ne vom fi gustat unul pe altul în căutarea unui climax ce atât de mult îl dorim și în viața asta?

Sau ce iubire neîncăpută în toate acele vieți își face loc și în asta? 

Ce putere divină vrea să mai ne lege iarăși cu acel legendar fir roșu cu care sufletele pereche sunt legate de când își aleg noua viață...?

Unde, când și cum, drumurile noastre au devenit din două, unul?

Mă întreb când ai știut, mă întreb când vei decide să mi te arăți în întregimea sublimă a adevărului tău?

Mă uit și nu încetez a mă surprinde pe mine, am puterea ce nu o credeam a o avea vreodată, puterea de a vedea dincolo de aparentele principii după care teoretic ar trebui să ne ghidăm. 

Și totuși...Destin sublim, te joci cu mine și cu mintea mea...mă confrunți și mă provoci, mă iei și mă lași, mă urci și mă cobori, mă faci puternică și totodată mă faci vulnerabilă. 

Mă faci să te urmez, mi-o iei înainte, dar apoi mă aștepți, îmi întinzi mâna. Mă aduci lângă tine și mă compari cu standardul tău de o veșnicie...

Mă vezi egală, dar ți-e teamă, mă vezi capabilă și parcă nu crezi că e real, îmi ceri confirmări și te convingi. 

Și te conving, și ești convins că eu sunt "the one"...

Lasă-te să fii descoperit de sărutările mele și de iubirea mea, lasă firul roșu să se strângă frumos și să apropie ceea ce oricum e scris să fie adunat pe același ghem... de Destin sublim!

.......

Și nu uitați  până data viitoare, iubiți-vă mult, mult!

A.R.