Persoane interesate

miercuri, 28 iulie 2021

Dragostea intre orgolii nejustificate

 Orgoliul, îl definea cineva ca fiind "chestia aia care te face să spui Nu, când de fapt vrei să spui Da". 

Dragostea care se naște între doi oameni, nu ar trebui să cadă victimă orgoliilor nejustificate, nesăbuite, nefiltrate. Dragostea născută, nutrită și crescută cu grijă, din sufletul ambilor parteneri  nu ar trebui să fie învinsă de nimeni și de nimic. Nici de timp, nici de distanță, nici de dubii. Pentru că distanța nu poate sterge iubirea, dar îndoielile care apar din cauza distanței, da, o pot face. 

Acum, probabil veți spune așa: "am orgoliu, nu pot să îl / o las să știe ca e totul pentru mine, dacă nu simte același lucru pentru mine? Dacă dragostea mea e mai intensă, dacă nu mă iubește și el/ea...dacă o să râdă de mine?" 

Și am să vă răspund: dar dacă da? Dacă simte fix și exact la fel? Dacă vi se răspunde la atracție cu atracție, și la iubire cu iubire? Dacă tot din orgoliu a evitat să se deschidă?

Sau dacă, din nefericire celălalt nu vrea să răspundă cu sufletul, pentru că îi este prea frică? Sau dacă poartă o durere nevindecată, de care nici măcar nu e conștient? Dar dacă...dar dacă...

Sunt așa de multe scenarii și întrebări, atât de multe situații încât nici nu se pune problema să le poți lua pe toate în calcul.

Și da, cel mai rău scenariu posibil: îi spui - din inimă, asumat, clar și răspicat - "te iubesc". 

Și ți se răspunde "îmi pare rău, dar eu nu știu dacă"...și auzi doar acel NU, auzi cum cade fiecare piesa ďintr-un domino ce l-ai construit cu atâta migală, cu atâtea speranțe, cu atâtea vise profund simțite și trăite mult timp după momentul trezirii...Auzi doar nu, și nu mai ai puterea să asculți nimic după.

OK, a spus NU... și acum ce? Îți trece ție iubirea ca prin farmec? Uiți că ai iubit-o sau că l-ai iubit, așa, la un pocnit de degete? 

Nu vă faceți speranțe, nu vă păcăliți singuri. Dacă trece repede, înseamnă că nu ați iubit nici voi, doar v-ați amăgit din dorința de a avea acel influx de dopamină, serotonină și acea stare de bine, de euforie de care suntem cu toții dependenți.

Dacă nu trece, atunci puteți să fiți mândri de voi. Sunteți capabili să iubiți. Sunteți puternici, dragostea mare se naște în sufletul oamenilor mari. Fiți fericiți, chiar dacă acea persoană nu v-a răspuns cu aceeași intensitate, fiți fericiți că în inima voastră prinde rădăcini iubirea. Eliberați-vă de tristețea respingerii, ștergeți-vă lacrimile  și eliberați-l pe celălalt. 

Dați-i voie să iubească în altă parte, acolo unde simte că poate. 

Dați-vă voie să iubiți pe altcineva, pentru că, undeva, cineva abia așteaptă să vă țină în brațe, abia așteaptă să își lase sufletul să zboare liber spre voi.

Nu forțați iubirea, nu îl faceți pe celălalt să se simtă vinovat că nu vă poate iubi așa cum vreți...nu e vina lui. Și în niciun caz nu e vina voastră. 

Nu regretați deloc, niciodată, faptul că ați iubit și că ați avut puterea să o recunoașteți. Nu regretați că ați calcat peste orgoliul propriu și v-ați pus sufletul pe tavă, chiar dacă ați fost refuzat. 

Mândriți-vă că ați avut puterea și capacitatea să o faceți. În fond și la urma urmei, nimeni nu vrea să trăiască o iubire pe jumătate...sau pe sfert...Cu toții merităm să fim iubiți în totalitate, să dăm tot și să primim tot.

Poate nu ne iese din prima, poate nici din a doua, dar cu siguranță, așa cum după noapte vine ziua, ne va ieși la un moment dat. 

Trebuie doar să ne conștientizăm greșelile, să învățăm din ele, să iubim fără teama că putem fi respinși și să acceptăm că uneori, cei pe care-i iubim, nu vor sau nu pot să ne răspundă. 

Și mai ales, să înțelegem că a ne ascunde sentimentele din orgoliu, e din start un eșec, și nimic bun nu poate ieși din asta. Asumarea sentimentelor și acceptarea lor este apanajul persoanelor cu adevărat puternice. Chiar dacă riști să fii dezamăgit, vei găsi în tine puterea să te vindeci. Vor trece zile, luni, ani întregi, dar la un moment dat te vei vindeca. Chiar dacă nu vei uita. O iubire nu se uită, chiar și una care nu ți-a fost dată să fie a ta. Sau mai ales aceea care nu a fost să fie...

Am iubit, și iubesc, dar mereu am știut să imi asum sentimentele, uneori mi-a fost și mie frică să recunosc și să accept, poate că din cauza orgoliului am pierdut multe trenuri în viață. Și am învățat - cu mult chin -  că orgoliul nu are ce căuta în iubire. 

NICIODATĂ nu îmi va mai fi frică să spun TE IUBESC! Am puterea să o spun, și o să spun: 

"TE IUBESC"! 



Și nu uitați, până data viitoare, iubiți-vă mult, mult!
A.R.
 




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu