Iubirea de sine și iubirea pentru tine.

 Dragii mei,

Nu este un secret -  și nici nu mi-aș dori asta -  faptul că îmi place să vorbesc despre iubire și relații, că îmi place să descos și să analizez subiectul, să pătrund dincolo de vălul misterios pe care dragostea dintre doi oameni îl poate țese.

Vorbesc in particular despre iubirea și relațiile romantice, și nu despre iubirea pentru copii sau rude, deoarece trăirile sunt complet diferite și activează alte porțiuni specifice ale cortexului cerebral. 

Probabil că știți deja, că am reușit să pun cumva într-un cadru legal, această afinitate a mea pentru om și psihicul lui, prin începerea studiilor de psihogie, iar specializarea mi-o doresc a fi pe relații și psihoterapie de cuplu.

Să nu mai lungesc vorba, și să intru așadar în subiect.

Dragostea de sine, este piatra de temelie a oricărei relații sănătoase cu ceilalți, fie că vorbim despre o relație de amiciție, fie ca vorbim despre o relație romantică. 

Se spune că trebuie mai întâi să te iubești pe tine, pentru a putea iubi pe altcineva. La prima vedere afirmația pare simplă, straight forward, și nu pare a avea substrat. La prima vedere...

De ce trebuie să te iubești pe tine? Păi altfel cum ai ști să iubești un alt om? Trecând peste ceea ce este evident, cred ca iubirea de sine este cea care te face să conștientizezi faptul că esti individ, de facto - unic, ești special, că ai ceea ce nimeni în lume nu mai are. 

Asta face ca iubirea pe care te decizi să o oferi celuilalt să fie ea însăși irepetabilă și unică. Este probabil cel mai de preț cadou ce îl poți face unei alte persoane, și de aceea nu pot să nu remarc cu tristețe, să fiu siderată mai bine zis,  de cât de în derizoriu a ajuns să fie acest sentiment, iubirea.

Și asta, doar pentru că nu vă iubiți pe voi, mai întâi. Tocmai de aceea, să iubiți din tot sufletul pe altcineva - femeie, bărbat, nu contează - e ceva ce luați in derizoriu, și asta e foarte trist.

Iubirea de sine e cea care conferă validare emoțională și psihosocială, cea care îți dă curajul de a începe orice: o prietenie, o școală, un curs, un proiect, o relație nouă de iubire. 

Iubirea de sine merge mână în mână cu stima de sine. Dacă cele două nu sunt la cote optime, comportamentul individului în societate este viciat, într-o măsură sau alta.

Stima de sine, urmată de iubirea de sine ar trebui să se sedimenteze din primii ani de viață, cu sprijinul necondiționat al părinților. Din păcate, în realitate lucrurile nu stau așa. 

O stimă de sine scăzută se răsfrânge asupra felului de a privi lumea, asupra carierei, asupra capacității de a te face remarcat în colectiv, și evident, asupra felului în care iubim și cum ne raportăm în relație cu partenerul de cuplu.

O persoană care nu se iubește pe sine este ușor de controlat, este manipulabilă, și în cuplu devine doar o marionetă, un robot, o mașinărie care funcționează la comandă, supusă, pasivă. Și ceea ce e cel mai grav, este că acea persoană nici măcar nu realizează acest lucru, ci consideră că este iubită, îngrijită, și desigur, că ea însăși iubeste. 

Adevărul nu îi poate fi revelat cu forța, de o terță parte, ci întotdeauna iese la iveală în circumstanțe grave, iar realizarea acelei false iubiri, false relații, false vieți, de cele mai multe ori, se face cu eforturi mari, intense ca efort psihic și de durată ca și timp.

Iubirea pentru celălalt, cea adevărată, întotdeauna vine după iubirea de sine. 

Cel/cea care se află într-o relație cu o persoană care nu se iubește și nu are stimă de sine, este el/ea însăși în fix aceeași situație, iar relația este una toxică, de control / manipulare, de codependență, și nicidecum de iubire profundă.

Când te iubești pe tine, știi ce vrei, ce poți, știi cât valorezi și cât de inestimabilă este valoarea iubirii tale. 

Evident că vei iubi pe cineva în care intuiești aceleași calități, evident că vei cere la fel de mult pe cât oferi de la cealaltă persoană, pentru că știi că exact asta meriți.

O persoană care se iubește mult - atenție, nu confundați cu narcisismul - are stimă de sine ridicată, are carismă, atrage, se face remarcată, și iubește la fel cum este iubită. Nu va cădea niciodată - sau o va face extrem de rar -  în capcana puterii, deși ar putea să atragă, să manipuleze și să controleze persoane cu stimă de sine scăzută, pentru că știe să le identifice cu ușurință.

Iubirea de sine aduce și iubirea pentru celălalt, iubirea ta pentru mine, iubirea mea pentru tine, iubirea în forma cea mai frumoasă și profundă.

Să încerc o definiție a iubirii de tine? Da.

 Iubirea pentru tine este un dar, din suflet pentru suflet, este o parte din mine pusă în palma ta, este o parte a ceea ce eu sunt, pusă la dispoziția ta. 

Tocmai pentru că mă iubesc maxim, te iubesc și pe tine la fel! Tocmai pentru că te iubești deplin, mă poți iubi pe mine complet!

........................

Și nu uitați, până data viitoare, iubiți-vă mult, mult!

A.R.