Confesiunile unei nopți de iulie.

Am eliberat în sunetul valurilor ce se spărgeau de țărm, țipetele de dor și de iubire ce se cereau descătușate din închisoarea de maximă securitate a conștientului meu.

Am încredințat mării înspumate secretele tainice ale unei iubiri ce devenea prea puternică pentru a mai putea fi tăcută și ținută în întuneric.

Am rugat pescărușii și albatroșii să acopere strigătul meu de dor teribil și sunetul numelui tău ce atât de des mi se întipărește pe buze.

Ți-am scris numele pe nisipul umed lângă numele meu, și am remarcat ce frumos arată unul lângă altul, ce armonios se întrepătrund și se completează.

Am rugat valurile să vină mai aproape de țărm și să aibă ele grijă să șteargă urmele, pentru că eu nu aș fi putut. Iar ele au venit, și m-au ajutat complice să păstrez secretul.

Nu aș mai putea să te șterg din minte și inimă, și nici nu cred că aș vrea, pentru că odată cu sărutul tău mi-ai lăsat inima plină de dorință  iar sufletul mi l-ai legat cu fir roșu de patimi de sufletul tău.

Am rugat marea să răcorească puțin acest vulcan ce era în pericol să erupă, și ea mi-a dat ascultare... și a erodat cu grijă în adâncuri, pentru a putea lăsa loc invizibil pasiunii să se elibereze puțin câte puțin.

Visez, în noaptea de iulie, la momentul în care tu vei face posibil să iasă râuri de "lavă" fierbinte, iar această patimă să se poată transforma în rocă solidă, ascultătoare, ușor modelată sub acțiunea mâinilor tale maestre în atingeri.

Visez să visezi cu mine, în fiecare noapte, visez să îți lipsesc always and forever, și te "vrăjesc" să ai parte de iubirea vieții tale numai cu mine, să fii fericit lângă inima mea și să te simți acasă numai alături de mine.

........

Și nu uitați, până data viitoare, iubiți-vă mult, mult!! :)

A.R

.