Incepuse deja să scrie un mesaj să îi răspundă, dar până să apuce să tasteze prima literă, zgomotul unor pași pe treptele de la intrarea în cabinetul ei o făcură să tresare.
Știa că era Tim, îi recunoștea pașii hotărâți. De atâtea ori intrase pe ușa aceea, în calitatea lui de furnizor, încât nu mai era nevoie să vadă. Îl chemase atât de puternic cu mintea și cu gândul, încât nu avea nici cea mai mică îndoială că îl va simți din nou lângă ea.
Zilele care trecură de la prima lor îmbrățișare, îi deschisese Reynei noi orizonturi de explorat și evident noi întrebări și frici.
Nu mai vorbiseră din dimineața aceea, și nu se mai văzuseră de atunci, și amintirea acelor brațe pe trupul ei nu înceta să o facă să se înfioare de dor și de plăcere. Se simțea ca o adolescentă la prima întâlnire, deși era femeie în toată firea, puternică, realizată, înțeleaptă.
Deschiseseră împreună un nou capitol, după îndelungi tatonări și niciunul dintre ei nu știau încotro se îndrepta totul, deși amândoi, instinctiv, se căutau...trupurile lor aveau un limbaj comun numai de ele înțeles.
Mesajul lui Tim, deși suna simplu, era tot ceea ce un bărbat putea să spună, după o primă interacțiune atât de intensă, dar Reyna învățase să citească printre rânduri.
Conexiunea mentală dintre ei o făcuse atentă în primă fază, dar acea îmbrățisare atât de toridă, care transmitea atât de multe, acea tensiune eliberată dintr-o dată în acea dimineață, deschisese ca prin magie și o incredibilă dorință de atingere fizică.
Ușa de la intrare, se dechise și se inchise repede, parcă și ea dornică să le păstreze intimitatea atât de îndelung căutată, atât de mult dorită. În ultimele zile, atmosfera dintre ei era atât de încinsă, atât de caniculară, încât cea mai fierbinte zi de iulie ar fi părut o zi la Polul Nord prin comparație.
Cabinetul Reynei se umplu deodată, cu prezența lui atât de impozantă, atunci când Tim intră, căutând-o.
Emana putere și forța prin toți porii, iar câteodată, o intimida pe Reyna, chiar dacă ea era obișnuitâ cu tot felul de oameni, discuta cu toți la fel.
Dar Tim...simți un gol în stomac când se gândi la el.
Era mult mai înalt decât ea, o domina cu câțiva zeci de centimetri chiar, dar asta nu o deranja. Ba dimpotrivă, o făcea să se simtă sigură, în siguranță, protejată. Îl asemăna cumva cu imaginea mitică a unui zeu olimpian.
Secretara Reynei nu mai era la biroul ei, programul se terminase, așa că el intră direct.
Nici măcar nu îi mai dădu răgazul sa spună "buna". Brațele lui o cuprinseră și o trase spre el, lipind-o strâns, cu dorință evidentă. Reyna nu mai putu să zică nimic, ochii îi erau închiși, iar genunchii îi tremurau de dor. Toate temerile ei, legate de cum se vor purta unul cu celălalt, după dimineața aceea, dispărură subit.
Nu mai simțea decât respirația lui accelerată, pulsul crescut, ritmul inimii ei total zăpăcit de senzația de cald și bine...se simțea cumva mai femeie ca niciodată în viață, și îl simțea pe el ca fiind al ei. La un moment dat, Tim o îndepărta puțin să o privească în ochi, parcă dorind să se convingă că și ea simte ceea ce simțea el.
Reyna deschise ochii, îi savură privirea, și se ridică pe vârfuri, îl cuprinse cu brațele pe după gât, și se apropie cu buzele de gâtul lui...îl văzu cum înghiți în sec de plăcere, și apoi îl simți cum o așeză mai bine în brațele sale, o trase și mai aproape de el.
Nu mai puteau aștepta niciunul. Buzele li se uniră singure, tremurând de pasiune, parcă dansând pe ritmuri sălbatice, fierbinți, totul în jur se învârtea, erau doar ei prinși în caruselul amețitor al primului lor sărut.
Buzele arse de dorință se deschideau, se prindeau una de alta, de parcă lumea s-ar fi sfârsit, dacă ele s-ar fi desprins, raiul și iadul se împleteau în sărutul acela, guri flămânde, buze însetate de dorul celuilalt, limbi jucăușe ce mimau dorința bărbatului de a-și poseda femeia, și dorința femeii de a se lăsa pradă.
Era un joc al destinului ce tocmai începuse.
Era ca și cum lumea încetase să mai existe, erau doar ei doi, brațele lor mângâiau, căutau, explorau, cerând fără cuvinte tot mai mult. Era ca și cum erau perechea primordială, istoria se rescria pentru ei doi.
Cu un oftat prelung și plin de dorința nedisimulată, cu brațele încă în jurul Reynei, Tim se opri și îi spuse:
- Trebuie să plec, încă mai am un client de vizitat.
- Știu, și eu mai am o ședința programată pentru după-amiaza asta..
Amândoi se priviră în ochi, își zâmbiră, iar Reyna se desprinse din brațele lui, încă tremurând:
- Fugi!
- O să-ți fie dor de mine? Intrebă Tim, tachinând-o în timp ce ieșea pe ușa...
................
Va urma
.................
Până data viitoare, iubiți-vă mult, mult!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu