Următoarele două zile trecură chinuitor de greu, orele păreau ani...ani copleșitori, de dor, de îndoieli, de bănuieli, de întrebări. Două zile în care nu mai știa nimic de Tim, nu primise niciun mesaj, niciun semn, iar răvășeala și dezordinea din sufletul Reynei dădea în clocot.
Își modificase programul, adăugase mai multe sedințe de consiliere, primise chiar și doi pacienți noi, din dorința de a-și umple cât mai mult timpul, numai să nu se mai gândească la Tim, la cât de mult îi simțea lipsa, și mai ales, să nu fie tentată să îi scrie ea prima.
Bineînțeles, era o ambiție personală, dar prea puțin matură din partea ei, iar faptul că reacționa așa o enerva teribil.
Ce putere exercita acest om asupra ei, astfel încât atunci când era cu el, își pierdea aproape orice urmă de profesionalism, efectiv uita tot ce ținea de autocontrol, de distanță, de putere? Unde îi era curajul, unde îi era armura aceea cu care ținea piept tuturor influențelor din afara spațiului ei intim? De ce îl lăsase așa de aproape de ea, și așa de repede?
O sună pe Clarissa, recepționera ei, să o intrebe dacă venise următoarea persoană, era ultima de pe agenda.
- Nu, și nici nu va veni, o auzi pe Clarissa, doar ce a sunat să reprogrameze, a intervenit altceva. Și tocmai bine, draga mea, arăți ca naiba, te-ai aruncat în muncă, și nu pricep de ce ai prefera să-ți petreci timpul la cabinet, în loc să ieși să te distrezi, mai vezi și tu lumea, poate îti iese și ție in cale cavalerul în armură strălucitoare...
Reyna o auzi chicotind, și vru să îi dea replica, dar nu mai apucă. Înainte să pună receptorul jos o auzi cum vorbea cu cineva : "da, e înăuntru, doar ce i s-a anulat ultima programare"...
Prin ușa întredeschisă a cabinetului auzi cum scaunul Clarissei rulă pe podea, mai auzi un set de pași, urmat de zgomotul făcut de tocurile Clarissei, și apoi clinchetul de ușa de la intrare. Se ridică de la birou, și se îndreptă spre ușa, voia să vadă ce se întâmplă.
Nu reuși să ajungă, pentru că tot cadrul ușii se umplu brusc.
- Tim!
Încercă să rostească ceva, dar gura ei era deja prizioneră, buzele erau deja strivite, prinse între buzele lui, brațele amândouă îi erau prinse la spate, strânse în pumnul lui, iar picioarele erau ținute între picioarele lui, care se depărtaseră să o cuprindă pe ea.
Cu cealaltă mână, Tim o trase puternic înspre el, o conduse spre cel mai apropiat perete și o prinse ca în cea mai delicioasă și tentantă capcană, între peretele rece și trupul lui fierbinte.
Nu mai avea nicio posibilitate și nici dorință să se lupte, genunchii îi tremurau, iar limba lui îi dăruia cele mai dulci și mai păcătoase senzații, era ca o mătase fluidă, cu gust de nectar al pasiunii.
Il simțea..., ardea de dorință, o făcuse să nu mai aibă îndoieli asupra pasiunii stârnite în el, îl simțea mai tare, cu fiecare atingere. Singurele lucruri care mai stăteau între femeie și bărbat, erau hainele, biete textile fără putere de a disimula ceea ce voia el, ceea ce își dorea ea...
- Intr-o zi am să rup hainele astea de pe tine, și am să te fac a mea cu adevărat. Și o să ne placă...Mult!
Reyna reuși să tragă o gură de aer, se depărtă puțin de el, și încercă să-și revină.
- Tim, ce faci? Cum de ai venit?
- Crezi că mai puteam să stau departe? Nu mi-a fost ușor, am încercat să mă țin la distanță, nu vreau să te fac să suferi...nu vreau să-ți fac rău. Am crezut că pot, dar nu pot. Nu prea știu unde va duce chestia asta, știu doar că te vreau, și acum m-am convins că și tu mă dorești.
Nu-s adeptul unei relații, sunt un bărbat liber, m-am obișnuit așa, dar, cu tine, ceva se întâmplă, încă nici eu nu știu bine ce este...dar poate că tu ar trebui să știi mai bine ca mine!
- Tim, ascultă-mă, trebuie să știu, vreau să știu... e prea devreme pentru mine să fiu sigură, dar ceva s-a întâmplat cu tine...
Pe cine ai iubit așa de tare încât atunci când a plecat, a luat cu ea și dorința ta de a primi iubirea în sufletul tău? Cine te-a împins așa departe încât să îți refuzi dorința de a iubi din nou? Tu nici măcar nu mai vrei să fii iubit...cu sufletul. Tu vezi doar atracția fizică, și aici clar e mai mult de atât.
Dar eu sunt lângă tine, nu am vrut, și nici nu am crezut că voi simți asta, crede-mă că nu am făcut-o intenționat, dar pur și simplu mă sperie și pe mine ce se intâmplă între noi.
Mă sperie că încă nu știu cum să mă pliez pe situație, dar cel mai tare mă îngrozește că nu știu nimic din ce simți tu, iar ultimul lucru pe care îl vreau e să mă implic emoțional fără să știu că poate fi valabilă și reciproca...
- Hmmm....ai spus "să te pliezi" ? Îmi vin în minte cel puțin trei feluri în care aș vrea să te pliezi...pe mine, sub mine, lipită de mine...
- Tim...Ti....
Reyna nu mai reuși să termine cuvântul. Din nou, Tim preluase controlul, din nou vorbele erau de prisos...Gemu de plăcere când limba lui îi atinse lobul urechii, iar mâinile lui își facură curaj să coboare spre sâni. La început timide, apoi pline de nerăbdare, mâinile lui căutau să cuprindă și să susțină cele două cupe atât de pline de dorința de a fi atinse, încât inconștient, o mână îsi facu loc pe sub bluza ei, eliberă un sân din strânsoarea sutienului și buzele lui il cuprinseră cu un oftat adânc de plăcere.
Telefonul lui Tim vibră înainte de a suna, făcându-i pe amândoi să tresară.
- Stiu, spuse Reyna, trebuie să pleci, din nou...
- Să fii cuminte, sper să îti fie dor de mine.
- Arogantule, s-o crezi tu!
- Nu cred, sunt sigur că îți va fi!
....................
Va urma
.................
:)
Și nu uitați, până data viitoare iubiți-vă mult, mult..
A.R
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu