Apusul abia se mai vedea dincolo de acoperișurile caselor vecine, când Reyna ajunse acasă.
Își căută cheile în geantă, descuie ușa și intră în casă. O liniște atât de mare o învălui, și îi mai liniști puțin bătăile inimii. Încă mai simțea prezența lui Tim, pe buzele ei, încă mai simțea gustul lui absolut delicios, iar pe bluza ei se simțea încă parfumul lui, ca o adiere ușoară.
Își scoase încălțămintea, și rămase desculță pe parchet. Se privi în oglinda de pe hol, și fără cei zece centimetri în plus dați de tocurile pantofilor, răsuflă ușurată.
Adora tocurile, erau artificiul ei de a părea mai autoritară și mai impozantă, dar seara când reușea să își lase tălpile goale, se simțea liberă.
Intră în dormitor, fără să aprindă lumina, amurgul se contura cu fiecare umbră care reușea să intre printre pliurile draperiilor încă netrase complet. Se duse spre veioza albastră și o aprinse.
Simțea nevoia să intre în starea de calm și liniște pe care i-o conferea spectrul de lumini dat de lampa aceea.
Deschise larg fereastra și lăsă perdelele trase. Briza bătea ușor, cât să intre aer proaspăt. Încercă să respire mai calm, mai relaxat, să-și elibereze mintea de toată încărcătura acestei zile. Clopoțeii de vânt se mișcau lent, iar sunetele lor erau ritmice și clare.
Reyna reuși să își liniștească puțin tumultul interior. Probabil că un duș avea să o facă să se simtă mai relaxată, dar încă nu dorea să șteargă de pe ea urmele lui Tim. Îl dorea. Maxim. Cu forță. Cu pasiune. Il dorea cu totul. Fizic, mental, în întregimea lui.
Își descheie un nasture de la bluză, și se întinse pe pat. Simțea răcoarea cearceafului, și închise ochii.
- Oare cum ar fi, să fii aici lângă mine? Cum ar fi să mă ajuți tu să ma dezbrac? Cum ar fi să îți scot eu hainele de pe tine? Cum ar fi să fim sub duș împreună? Cum ar fi să mă joc cu spuma gelului de duș, pe pieptul tău? Pe brațele tale, atât de puternice, pe spatele tău? Cum ar fi să ne sărutăm sub stropii de apă, cum ar fi să ling fiecare picătură ce se scurge pe gâtul tău? Cum ar fi să mă ai și să te am?
- Cum ar fi să mă ștergi pe tot corpul, și apoi să mă duci în pat, fără să îți iei ochii de la mine? Cum ar fi să te iau cu brațele de gât și să te trag deasupra mea? Cum ar fi să te las să mă iubești cum vrei și de cîte ori vreau?
Nici nu realiză că în jocul acesta nebunesc cu propria imaginație, alimentată de tot ce se întâmplase peste zi, de atâta tensiune sexuală acumulată și neeliberată, lenjeria patului era singurul martor al dorinței ei, o victimă mototolită a unei pasiuni atât de nebunești.
Îi suna în urechi ceea ce Tim spusese: „Nu cred, știu că îți va fi dor de mine”.
Aprecia bărbații siguri pe ei, era o chestie imperativ necesară pentru ca Reyna să poată respecta un bărbat, dar de aici și până la aroganța aia atât de nonșalant afișată...uff, dar ce mult îi plăcea.
Era un bărbat puternic, Tim, foarte sigur pe el, cel puțin așa lăsa să se înțeleagă.
Aici Reyna trebuia să admită că își găsise adversarul...Era de calibrul ei...Hmm, clar aveau să iasă scântei în caz de ciocnire al personalității lor.
- Oare cum și în ce s-ar transforma scânteile care ieseau din ei la fiecare atingere, prin haine? Ce incendiu ar lua ființă la atingerea trupurilor goale, fără nicio barieră?
Până acum se pare că nu cedaseră niciun milimetru, niciunul din ei, era un război în care ambele tabere își analizau atuurile și slăbiciunile, evident în plan secund, pentru că primul plan era prea plin de vraja unei pasiuni pe care amândoi o lăsaseră să erupă...
- „Nu mai pot fi intr-o relație acum”...afirmația asta i se învârtea Reynei în cap...
- Nici eu nu pot fi o oarecare, pe o listă, doar o bifă într-un catastif...își spuse Reyna..
Ce este de făcut? Cum să te fac să ai curaj și să riști să te îndrăgostești din nou? De mine?
...........................
Va urma
...........................
Și nu uitați, până data viitoare, iubiti-vă mult, mult..
A.R
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu