Între alegeri și consecințe

 Zilnic, alegem. Decidem, hotărâm, programăm.

Alegem cum ne îmbrăcăm, cum și ce vorbim, cu cine și când să ne întâlnim, ce facem și ce nu, ce trebuie să facem și ce nu. Și ideal ar fi să nu fim nevoiți să facem alegeri care par imposibile, sau să trebuiască să alegem răul cel mic. 

Dar, evident lucrurile nu sunt așa simple, chiar dacă la prima vedere așa ar părea.

Sunt o mulțime de factori care se cer a fi luați în calcul, și sunt alegeri pe care, dacă le facem sub impulsul momentului, ne pot costa foarte scump. O demisie scrisă în momente în care rațiunea este afectată grav de orgoliu, o achiziție a unui obiect foarte scump, doar din dorința de a fi validat în ochii celorlalți, o relație începută din motive total greșite, din răzbunare, din răutate, din orice altceva, mai puțin din dragoste.

Și ca lucrurile să fie și mai complicate, sunt și alegeri care trebuie să fie făcute exact așa, sub impulsul momentului, pe loc, din instinct. 

Numai că aici, se cere intuiție foarte bună, o excelentă cunoaștere a propriului Eu, o asumare extrem de conștientă a oricăror consecințe - de orice speță - care pot apărea. Și evident, se cere încredere în sine. 

Problema care se pune este următoarea: cum faci să alegi corect?

Corect - pentru cine să fie corect? Pentru tine? Pentru ceilalți care pot fi afectați direct sau indirect de alegerea ta? Corect pentru prezent sau corect pentru viitor?

Deciziile simple, care afectează individual, în genul cum mă îmbrac, ce mănânc, la ce film mă uit, sunt, sau ar trebui să fie cel mai ușor de luat. Nu au consecințe pe termen lung, nu reprezintă un pericol, nu generează un șir de reacții pe care să nu le putem controla. Toate bune și frumoase .

Deciziile celelalte, cu consecințe și urmări care afectează mai mult decât individul, acelora trebuie acordată atenție și analiză în profunzime. Unde și cum muncesc, unde și în ce condiții locuiesc, câți oameni afectez cu decizia sau alegerea mea, câte persoane pot avea de suferit dacă eu fac alegerea greșită...

Toate acestea pot pune probleme și presiune pe orice om cu un minim de bun simț și măcar un dram de responsabilitate socială. Nu luăm în calcul cazuri speciale, cu empatie zero, sociopați sau egoiști. 

Decizii existențiale, asumarea unei relații, formarea unei familii, schimbarea unui loc de muncă, schimbarea de direcție în pregătirea profesională, toate acestea, nu pot fi luate pe loc, și ar fi de dorit să fie bine analizate, și deplin conștientizate.

Dar...ce facem cu  dragostea? Pe ea cum o analizezi? Cum poți decide rațional pe cine și cum iubești? De cine și când te îndrăgostești? De cine te simți atras, și cât? 

Aici, dragii mei, nu prea avem putere. Și uneori nici rațiune. Nu putem controla de cine ne îndrăgostim. 

Dragostea vine parșiv, năvalnic, pe nesimțite, dragostea îți râde în față, și îți dărâmă toate zidurile de apărare. Sigur că putem încerca să-i rezistăm, sigur că putem să luptăm cu dorința ascunsă, mai ales atunci când nu avem siguranța unui viitor. 

Poți lupta cu toată ființa ta să nu cazi victimă lui Cupidon, lupți cu tine să nu suferi, și uneori, dacă reziști dorinței - fie din etică, din morală creștină, de frică, etc. - reușești. Și nu te lași pradă. 

Dar de îndrăgostit, tot te îndrăgostești, fără voia ta. You don't have a choice. Dragostea nu te întreabă dacă poate să vină, nu te întreabă de vârstă, statut social, ea doar se instalează.

Chiar dacă ALEGI să nu se manifeste - fizic- în sufletul tău, dragostea a prins rădacini, iar nemanifestarea ei, aduce frustrări, neliniști și veșnica întrebare: "cum ar fi fost dacă?" 

Alegi în deplină cunoștință de cauză sau din instinct? Alegi să fii tu fericit, sau alții? Alegi ce e bine pentru tine, sau alegi să nu-i faci pe ceilalți să sufere? Alegi să riști pe un drum necunoscut sau mergi la sigur, pe drumul vechi?

Alegerile și deciziile în dragoste, sunt - cred eu - cel mai greu de luat. 

La un anumit moment în viață, suntem puși, măcar o dată să alegem. 

Și depinde de fiecare cât și cum riscă, ce și cât pierde, cât și ce are de câștigat. 

Dacă faptul că a te îndrăgosti, nu e ceva ce poți controla, faptul de a manifesta sau nu acea dragoste ține de alegere. Și orice alegere are consecințe. Și nimeni nu vrea să aibă de suferit, sau de pierdut. 

Dacă iubești și ești iubit, este mai simplu, orice decizie sau alegere, cât de grea ar fi, se împarte la doi. Dacă doar iubești, asumă-ți suferința, dar nu-i răni pe alții, iubește în tăcere, și plângi în singurătate. 

O dragoste neîmpărtășită doare tare, și rănește pe viață.

Nu știi niciodată, când și cum te îndrăgostești, dar ceea ce alegi să faci, decizia de a alege un drum sau altul, ține doar de tine. 

Dar dacă Destinul te încearcă, lupți degeaba împotriva lui. Destinul e implacabil. Alegerile în cazul ăsta nu mai sunt ale tale. De fapt nici nu mai sunt alegeri, sunt lecții de destin.

Și nu uitați, până data viitoare iubiți-vă mult, mult.

A.R.