Luă la analizat fiecare părticică de informație pe care o avea, suci pe toate părțile comportamentul și reacțiile lui Tim, atât în timpul în care erau împreună, cât și atunci când erau despărțiți. Ceva era ciudat acolo...iar Reyna adora misterele, adora să găsească rădăcina problemei și să creeze soluții...
- Nu pot să ignor asta! Nu vreau, îmi pasă prea mult, cineva sau ceva te-a făcut să fii într-o stare de defensivă atât de profundă...cineva sau ceva te-au rănit, grav, iar tu strigi după ajutor, inconștient...iar eu...eu se pare că am văzut asta...
Văzuse destule cazuri de traume psihologice in sesiunile cu pacienții, încât să nu recunoască în Tim un bărbat, rănit în dragoste, rănit în propria mândrie masculină, un bărbat care avea o cicatrice adâncă în suflet, o iubire pierdută, sau neîmplinită, sau o încălcare a încrederii sau o dezamăgire teribilă.
Ceva era acolo, în sufletul lui...și deja primii fiori reci ai unei gelozii fără temei, fără fundament, o iritau pe Reyna...ce femeie avusese inima si sufletul lui Tim, și îl lăsase se plece?
- Revino-ți, fată dragă...geloasă? De ce? Nu cumva....nu cumva...începi să te îndrăgostesti?
Furioasă pe ea însăși, Reyna își vărsă ceaiul care se răcise...ura ceaiul rece, la fel și cafeaua rece, la fel și bărbații reci...avusese parte de așa ceva în trecut.
Dar Tim...Tim era foc, ardea, îi simțea căldura cum se transfera pe pielea ei, cu fiecare atingere, cu fiecare centimetru de piele, prizonier al gurii lui, Tim era pasiunea prin pura definiție.
Respiră adânc, își făcu o cafea fierbinte, și se pregăti pentru o noapte lungă.
Chiar dacă ziua fusese extenuantă, își propuse să studieze toată noaptea, să îsi dea un refresh la cunoștințe. În toate cărțile de specialitate din bibliotecă, trebuia să găsească un răspuns.
Era important pentru ea să știe, înainte de a fi prea târziu, înainte de a-și pune propria inimă în pericol. În fond și la urma urmei, ei doi doar ce începuseră să se descopere unul pe celălalt, ca bărbat și femeie, drumul abia începuse, iar Reyna nu mai dorea să suporte iar greutatea unei deziluzii.
Puse mâna pe primul tratat de psihologie și arhetipuri masculine, se cufundă pe fotoliu cu pătura ei favorită, și luă o gură de cafea. Începu să citească, ca pe vremea studenției, total absorbită, mintea ei deja lucra febril, încerca să găsească răspunsuri....
..............
Era atât de cald și bine, atât de relaxant, simțea că a ajuns la porțile Raiului...
Se întinse tacticos ca o pisică îndelung și drăgăstos mângâiată, se întoarse pe o parte și simți alături de ea trupul bărbatului atât de mult iubit și dorit. Tim dormea lângă ea, obosit după ce făcuseră dragoste cu câteva ore înainte. Se trase mai aproape de el, îl sărută tandru pe buze, și îsi trecu degetele pe pieptul lui, într-o mângâiere atât de tandră, cu atât de multă iubire, incât nimic nu mai avea importantă. Îsi lipi trupul gol și moale de el, la fel de gol ca un Adam in Raiul primordial.
Își mută mâna, mângâindu-i conturul corpului, apoi înlocui degetele cu gura ei avidă de pielea lui, îi umezi trupul cu sărutări arzătoare, pe piept, pe abdomen, din ce in ce mai jos.
Gura știa singură drumul, săruta, mușca, umezea, mâinile atingeau, mângâiau, trăgeau tot mai aproape, avide, lacome, într-o atingere dureros de pasională. Coborî ușor, mai jos, și atinse curioasă cea mai sensibilă zonă a lui...
Îl simți pe Tim cum își prinse mâna în părul ei, trăgând-o spre el, o răsuci și o așeză sub el...
- Iubita mea...dacă vrei să mă omori de plăcere, ești pe drumul cel bun...dar am și eu ceva pregătit pentru tine...știu ce vrei și ce îți place, și am de gând să nu te las să simți lipsa...Ești a mea, doar a mea, iubita mea...
Era a lui, era el adânc in ea....nu mai voia să îl lase să plece....climax...extaz
..................
Un zgomot înfundat o trezi...
Amețită, pe jumătate încă adormită, nerealizând în primă fază unde este, și ce se întâmplă cu ea, Reyna văzu volumul pe care îl citea pe jos, iar umerii și gâtul o dureau cumplit. Adormise citind, pe fotoliu...
Brusc lacrimile îi năvaliră în ochi...fusese doar un VIS...un vis...o Doamne!!
Se lăsă în voia lacrimilor, trebuia să se liniștească cumva...voia să adoarmă la loc, să fie din nou lângă el...ce frumos suna din gura lui "iubita mea"!
Plânse cu ochii la geamul pe care vedea zorii ivindu-se...o nouă zi era pe cale să înceapă.
...........
Va urma
............
:)
Și nu uitați, până data viitoare, iubiți-vă mult,mult!
A.R.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu