Persoane interesate

joi, 27 mai 2021

Așteptări versus dezamăgiri.

 

Nici măcar o singură dată în viața asta nu am reușit să fiu atât de pragmatică și calculată, încât să nu-mi pese de consecințele acțiunilor proprii. Fără doar și poate, am luat în calcul zeci de scenarii posibile, zeci de urmări, de la cele mai sumbre la cele mai strălucitoare.
Și totodată mă consumam teribil dacă cineva ar fi avut de suferit de pe urma mea, sau ca urmare a acțiunilor mele, și evident eram afectată dacă rezultatul nu era pe măsura așteptărilor mele, sau așa cum îl visasem.
Ei bine, asta nu a făcut decât, odată cu trecerea iminentă a anilor, să-mi dau seama de un fapt: atunci când nu ai așteptări, clar nu ai nici dezamăgiri.
Și vine întrebarea: cum să faci să nu mai fii dezamăgit? Răspunsul ar fi simplu, deductibil: no expectation. 

Nu EXISTĂ așa ceva. Ar trebui să nu fii om, ar trebui să fii un cyborg, un robot, o mașinărie fără suflet, să nu ai așteptări, să nu îti faci iluzii, să nu speri ca outcome-ul să fie exact cel visat.
Toți avem așteptări, mai mici, mai mari, femei  bărbați, simpli, intelectuali, raționali sau emoționali, sub o formă sau alta  toți așteptăm. Diferența o face felul in care ne manifestăm așteptările, felul în care ne mascăm nerăbdarea, deziluzia, grijile, speranțele.

Toți așteptăm fără doar și poate ziua de mâine, zi pe care, din păcate nu ne-o garantează nimeni. Și nu degeaba e vorba aia "nu lăsa pe mâine ce poți face azi"...pentru că mâine...e certitudine doar pe un calendar...
Cu toții avem așteptări...
Când suntem mici, și ne lovim, ne așteptăm ca mami să ne ajute să ne treacă durerea...apoi ne așteptăm să fim acceptați și apreciați de un colectiv.
Creștem, și așteptăm să primim recunoaștere, admirație, respect...apoi iubim și așteptăm înapoi iubirea.
Aici este cred și primul mare eșec, prima mare deziluzie: ne așteptăm ca cel care este primitorul afecțiunii noastre să ne răspundă pe măsură, dacă nu ne sunt împlinite așteptările, apare dezamăgirea...
Mai apoi, când trecem peste dezamăgire, începem să învățăm. I've been there, done that...
Procesul acesta de învățare, să stiți că nu este deloc ușor, dar încet încet, fără a AȘTEPTA miracole peste noapte, ni-l însușim temeinic.
NU, așteptările nu vor dispărea, DAR, le gestionăm cu mai mult tact, mai multă putere, mai mult discernământ și mai multă capacitate de a trece peste eventualele posibile dezamăgiri. Și nu mai facem un capăt de țară din asta...

Toți așteptăm ceva de la noi, și mai ales de la ceilalți.
Așteptăm un mesaj, un semn, un "bună, ești ok", așteptăm o încurajare, așteptăm să vedem bucurie în ochii celuilalt când ne privim în ochi.
Așteptăm cu inima strânsă de emoție un "Te iubesc", așteptăm o îmbrățisare lungă, un sărut, un cadou, o declarație...
Așteptăm să primim ceea ce oferim, încredere  respect, confort psihic, emoții și sentimente frumoase...AȘTEPTĂM, așadar avem AȘTEPTĂRI, prin urmare putem avea și dezamăgiri.
Dacă le luăm în calcul, le putem și depăși, însă, totul e să știm că sunt și ele acolo...

Am ajuns la un nivel al cunoașterii de sine, unde știu - sau am pretenția că știu- cum să mă feresc de dezamăgiri profunde, care să îmi lase urme pe suflet. 


Dar chiar și așa, încă aștept și eu, cu un zâmbet obscurizat de teama deziluziei, un "bună, sunt aici, nu te-am uitat" un "mi-e dor de tine", un "te iubesc", un "esti incredibilă, ești minunată"...

Creșteti, dragilor, înțelegeți-vă și veți ști când și cum să aveți așteptări, și cum să întâmpinați curajoși dezamăgirile...pentru că dezamăgirea se face mică-mică când vede că nu vă este teamă de ea...
..............
Și nu uitați, până data viitoare, iubiți-vă mult, mult!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu