Persoane interesate

vineri, 14 mai 2021

Despre traume din trecut și frici din prezent care împiedică manifestarea Iubirii

 

Azi am apucat să vorbesc puțin cu ...o persoană, să-i spunem ”Muza” mea, pentru acest articol, și am avut plăcerea deosebită să aflu că îmi citise ”romanul”, (așa s-a exprimat!) și că la un moment dat, s-a regăsit foarte tare în ceva ce eu am scris. Citind, probabil, a avut o străfulgerare, și mi-a recunoscut că ar putea fi asimilat cu personajul rănit și închis care preferă sa spună ”Nu te îndrăgosti de mine!” decât să riște iar o dezamăgire, o cheltuială fără rost a sentimentelor, a timpului, a iubirii, a resurselor de tot felul, de la cele morale, la cele fizice și materiale, financiare și emoționale. 
    Cumva, am știut, am simțit asta la respectiva persoană, și instant, am lăsat să intre în acțiune ”psihologul” din mine, așa cum tot respectiva ”Muză” m-a numit, mai în glumă, mai în serios. 
    Nu știu de ce, într-un fel sau altul m-am simțit cumva responsabilă pentru faptul că, găsind o fisură în carapacea acestui OM, o cale infimă de acces spre sufletul său, nu mai puteam sa fac cale întoarsă și să pretind că nu am auzit ceea ce de fapt a vrut sa spună dincolo de ” m-am regasit și m-am recunoscut în acel personaj”. 
    Am sperat în sinea mea ca această recunoaștere să fie primul pas spre a accepta și a înfrunta acea traumă, despre care încă nu știu nimic, știu doar că este acolo. Am simțit totodată, că efectiv, această persoană, nu mai poate nici măcar să PRIMEASCĂ iubirea, nicidecum să o și OFERE. Efectiv nu vrea, își impune cu încăpățânare diabolică să nu simtă nimic la nivel emoțional. Printre picături, am aflat că preferă relații de natură doar fizică, își impune din start această regulă, cu potențialii parteneri, pentru că, este mai SIMPLU. 
    Ce ușor de zis...dar ce faci când încerci să faci fix același lucru cu o persoană nouă, și BANG! nu se leagă fizic ceea ce sperai, dar se leagă altceva, se leagă o conversație, se leagă o confesiune, se leagă o conexiune mentală, se leagă o complicitate....ce faci?1? 
    Iți zic eu ce faci...
  • dacă ai prea puțin curaj, bați în retragere, pentru că, nu-i așa, tu esti cel care decide, tu nu te implici, tu nu ai sentimente, tu esti de piatră.. tu nu pierzi timpul cu dulcegării, cu emoții și ale chestioare similare... ”Nu vrei fizic, fără sentimente? PA!! nu am altceva de oferit...”
  • dar dacă ai avea curaj, ai vedea că încă ai multe de oferit, doar dacă te-ai lăsa, doar dacă din nou ai putea avea încredere, doar dacă din nou ai putea închide ochii și ai putea strânge din dinți și te-ai arunca iar în această vâltoare care este dragostea.
   Nu zice nimeni să oferi din nou totul, pentru că nu esti ca Nebunul din Tarot care o ia de la capăt nesăbuit, cu aceeași speranță infantilă că de de data asta va fi bine. Nu am facut-o nici eu, când am crezut că nu-mi mai trebuie dragoste în veci, după ce cineva a facut bucați sufletul meu. Este îngrozitor de greu să te ridici, să îți înghiți mândria, să lași totul în urmă, și să te apuci să reclădești ceea ce ai fost, și să modifici ceea ce vrei să nu mai fie...
     Nu sunt psiholog, dar știu că pot asculta, și că de multe ori am reușit să aduc ușurare celor care au avut încrederea să mă facă părtașă  la trările, dorurile, nelamuririle și curiozitățile lor. 
    Cumva, m-aș simți trădată, dacă n-aș fi eu cea care să-i asculte povestea...m-aș simți rău să mă lase pe afara poveștii....ce ciudat! Ciudat cum, această caracteristică a mea iese la iveală atunci când mă aștept mai puțin, și mai ales la persoane la care nu m-aș fi așteptat niciodata. Are viața asta așa un talent să ne surprindă...!
    Recunosc că aș fi onorată dacă ar avea încredere să îmi spună povestea, pentru că ar fi pentru mine o modalitate de a o ajuta pe această persoană sa vadă viața cu alți ochi, pentru că simt că merită, pentru că simt că, sub o formă sau alta, pot ajuta un suflet să renasca, pot ajuta un Om să iubească din nou, iar asta nu este deloc puțin lucru...
    Doamnelor, domnilor, e simplu să ne retragem ca o țestoasă în carapace, atunci când viața ne lovește, știu cum e să nu mai vrei deloc să pui suflet, în nimeni și nimic, refuzi să mai riști, refuzi să ieși iar în ring. Dar, dragii mei, viața e o luptă constantă, dacă ne îngenunchează azi, este doar să te învețe cum să te ridici mâine. 
    Iubirea e și ea o luptă constantă între orgolii și promisiuni, între așteptări și dezamăgiri, între emoțional și material, dar și ea îți oferă lecția iertării de sine, lecția uitării de sine, lecția acceptării unui alt suflet lângă sufletul tău, lecția disipării a doua inimi și a două trupuri, până devin un TOT.


Cu drag,
Alina

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu