Între rațiune și pasiune

 

Este inevitabil, absolut inevitabil, ca la un moment dat, în viața asta să fim puși în ingrata situație de a fi prizonierii propriei conștiințe, victime ale propriei rațiuni, sau pasiuni, după caz. 

Și nu doar asta, ci efectiv să fii prins între cele două sensuri, blocat, înghețat, unable to decide, copleșit și incapabil să faci o alegere.

Dacă urmezi pasiunea, fără a te gândi la repercusiuni, riști să pierzi tot ceea ce rațiunea te-a ajutat să câștigi pe alte planuri. Riști să pierzi un job bun, aducător de venituri substanțiale, riști să pierzi o casă, o relație, o căsnicie chiar. Ŕiști să devii "persona non grata" pentru propria familie, sa intri pe o cale necunoscută,  nu tocmai ușoară...

And then again, dacă nu o urmezi, riști să nu simți niciodată bucuria de a fi acolo unde inima - responsabila pasiunii - vrea să fii, riști să te intrebi ce ar fi fost dacă...

Dacă urmezi rațiunea, din cauze strict privind siguranta, stabilitatea financiară, sau frica de nou, de inedit, frica de ce va zice lumea, riști ca ceva ce ar putea să te transforme în mod benefic, ceva ce ar putea să te aducă pe drumul Destinului tău să nu se întâmple, și tu să nu îți poți îndeplini karma ta...și o vei lua de la capăt  over and over again, până când iți vei înțelege și asuma lecția.

Și atunci cum facem? Cum să fim siguri că am ales corect? Presupunând că you can have it both ways, lasăm creierul - în speță rațiunea - să preia controlul, sau lasăm inima - în speță pasiunea, să iasă la rampă?

Sigur că idealul ar fi să le îmbinăm, combinăm, permutăm, după cum ne dictează sufletul, mintea, cheful de moment sau după cum vrea "mușchiul" nostru, fără frici, fără griji, și să alegem liber și consimțit. 

Ne este prea teamă să riscăm, ne este prea teamă că pierdem ceea ce credem că avem, toți dorim să fim în "zona gri"  unde e safe, unde e călduț, unde totul e predictibil și previzibil, prea puțini avem curajul de a ne rupe de cotidian, și de a evada. 

Prea puțini își permit să aleagă pasiunea, prea puțini sunt dispuși să schimbe peisajul, toți spunem "of, monotonia asta", dar puțini suntem capabili să o rupem...pentru că - nu-i așa - it's more comfortable...

Nu știu câte vieți au fost distruse că s-a ales pasiunea, dar nici nu vreau să mă gândesc câte iubiri nu s-au născut, pentru că rațiunea a câștigat lupta.

Voi cum ați ales?

Și nu uitati, până data viitoare, iubiți-vă mult, mult...

Alina R.