Nedefinit: Cealaltă femeie

Vă spun de la început. Nu am fost și nu vreau să fiu niciodată, în postura de a fi cealaltă. Nu văd rostul, deși încerc să înțeleg mereu ambele fețe ale unei situații, încerc să fiu înțeleaptă și să ma pun și în postura celuilalt, încerc să gândesc și să învăț mereu mai mult, să "văd" și mai multe, să iau în calcul strategii și perspective noi.

Am specificat "încerc", pentru că nu mereu îmi iese.

A accepta să fii cealaltă femeie, cred că vine cu o mulțime de sacrificii de sine, cu o multitudine de sentimente amestecate, vine cu renunțarea de sine. Cred că uneori e mai greu să fii cealaltă.

Îmi amintesc că și eu am urât-o la început pe cealaltă...eram soție, eram oficiala, iar ea a fost a doua, era teoretic cea din umbră. Dar am urât-o, am dat vina pe ea pentru tot ce mi s-a întâmplat, pentru toate lacrimile mele de umilință și durere.

Eram prea tânără atunci să mă gândesc la ea, la ce simțea ea, la ce a făcut-o pe ea să accepte o relație cu un bărbat însurat. Îmi amintesc că mi-am jurat atunci, după ce a trecut primul val de durere, că nu voi fi niciodată "cealaltă".

Ani mai târziu, când scriu aceste rânduri, cred la fel. Nu pot fi eu cealaltă, nu am să accept niciodată să fiu opțiunea a doua. Rolul de rezervă nu mi se potrivește. Strălucesc prea tare ca să fiu în rol secundar, eu sunt ori protagonistă, ori liberă de contract.

În momentul în care viața mi-a oferit un nou început, m-am asigurat că am drumul liber, și că posibila mea fericire, nu se clădește pe nefericirea alteia...măcar din solidaritate feminină, din respectul de sine...

Nu pentru că mi-e teamă de luptă, ci pentru că, având experiența unei situații similare, știu cum se simte...și de atunci, pentru mine nimic nu justifică să intru cu bocancii în viața altei femei.

Nu am fost niciodată cealaltă, nu am fost niciodată amantă, chiar dacă viața mi-a adus în cale posibilitatea să fiu. Indiferent ce simțeam, indiferent ce sentimente pusesem în prezumtiva relație, când am aflat că el joacă la două capete, am ales să spun NU. Când am aflat că aș putea fi pusă pe locul 2, am zis NU. Când am aflat că el este interesat de altă femeie, am zis NU.

Și dacă il iubești mult - mă veți întreba - ce ai face?

Vă răspund cu mâna pe inimă: pot să îl iubesc până la cer și înapoi, dacă el e cu altă femeie, dacă el e interesat și de altă femeie, pe lângă mine, aș spune tot NU.

Din respect pentru mine, cu tot dorul și toată dragostea, dacă eu nu sunt pe primul loc, aleg să plec.

Unele aleg cu bună știință să fie no.2, din comoditate, din neputință, din neștiință, din răutate, din iubire, you name it. Nu le judec, ele știu de ce acceptă să împartă același bărbat.

Eu nu sunt făcută pentru a fi a doua.

Eu când iubesc un bărbat vreau să fiu "the one". Eu nu lupt cu alte femei - deși aș învinge - pentru că nu se merită.

Eu când văd că el este interesat de altcineva, chiar dacă i se răspunde, chiar dacă nu, nu mai lupt. Nu mai am pentru cine.

Acum în sfârșit le înțeleg pe celelalte. Nu o mai urăsc pe "celaltă" de acum muuulți ani. A fost doar o ea, victima unei situații...le înțeleg pe celelalte care acceptă locul 2.

Le lipsește probabil curajul să lupte pentru locul unu. Unele ajung temporar pe poziția întâi...dar niciodată nu rămân acolo...și ajung pentru că cele de pe primul loc, decid să iasă cu grație și înțelepciune din scenă.

Eu nici măcar nu iau in calcul locul 2...pentru mine nu există

Dar eu, sunt eu!