Dragostea se face-n minim 2? Parcă așa suna un cântecel de-o vară, acu' ceva vreme...
Poate ar trebui să scoatem puțin capul din nisip, și să privim in jur. Aceste figuri geometrice -vorbim de triunghi - sunt mai prezente și mai reale decât am vrea sa recunoaștem. Există varianta clasică, trio Ea-El-Ea, și varianta mai spicy El-Ea-El.
Dacă vorbim de relația "rivalitate" tip triunghi, asta presupune 2 personaje, aflate in capetele opuse ale ringului, care, amândouă, luptă pentru sentimentele celui de-al 3-lea personaj...Nimic deosebit, aici...toată lumea implicată știe cu ce se confruntă, nu e nimic ascuns, se joacă cu cărțile pe față
Cealaltă varianta este atât de mult blamatul trio, când cel puțin 2 personaje din 3 sunt intr-o relație asumată, stabilă, sau căsătorite. Aici jocul devine dirty, regulile sunt călcate în picioare, nimic pare să nu mai conteze, interesele comune sunt lăsate de o parte, în favoarea îndeplinirii intereselor personale, apărute odată cu intrarea in peisaj a celei de-a treia persoane.
Că vreți sau nu să recunoașteți, sub o formă sau alta, toți am trecut prin ceva similar.
Am să încep cu analiza clasicului de-acum, menage-a-trois, un El, o soție, și o altă femeie. Și voi începe cu asta, pentru că din întâmplare, (o întâmplare care în cele din urmă s-a dovedit a fi fericită), la un moment dat în viața asta, am făcut parte și eu, dintr-un triunghi, în rolul evident al soției...
Să mă explic....
Pe vremea când eu eram muuuuult mai tânără și evident naivă, pe vremea când mai credeam în prințul unic pe cal alb, și în dragostea "for the whole life", pe la vreo 20 si un pic de anișori, am devenit soție. Frumos, nu? Iubirea începuse din liceu, a trecut prin rele și bune, depășisem viața de studenți tot împreuna...ce să mai, părea că zâna cea bună ne proteja. Am ajuns soț și soție, credeam că nu mai e nimeni ca noi, și nu mi-aș fi imaginat vreodată că la un moment dat se va putea termina așa trist...pentru mine, cel puțin.
La un moment dat, ziceam, pe măsură ce lunile și anii treceau, se punea praful rutinei peste mine, peste noi și n-am știut să iau măsuri la timp pentru a-l scutura. Clasic, nu? Nu aveam putere să recunosc, deși creierul meu amorțit urla la mine să acționez... Long story short...a venit clipa când dovada clară a existenței celei de-a 3 persoane se contura pe ecranului computerului, într-o fereastră de messenger. N-am să uit cât voi trăi mesajul ei către el, și nici melodia dedicată de el, ei.
Așa s-a rupt filmul meu frumos, de atunci. Nu am acceptat să iert, sau sa uit. Senzația de pierdere este extrem de greu de descris în cuvinte, dar cine a trecut prin asta, înțelege.
Vorbind din punctul de vedere al soției înșelate, este cred, poziția din triunghi care suferă cel mai tare.
Cea de-a doua Ea, este in culmea fericirii că are obiectul afecțiunii ei doar pentru ea, iar El, se vede cu prada la picioare și se simte on top of the world.
Totuși, de aici, lucrurile pot lua mai multe direcții:
➡️El rămâne cu a doua Ea
➡️El nu o mai vrea pe Ea, și vrea soția înapoi, si aici, în funcție de cât de puternică este aceasta, se întâmplă sau nu.
➡️El nu mai vrea pe niciuna din cele 2
Nu am să analizez motivele care duc la apariția persoanei a 3-a, ele pot fi multe și mărunte.
Aș dori însă să mă concentrez pe senzații, pe sentimente, pe ceea ce iți poate oferi o relație ascunsă (evident, vorbim de acea relație paralelă, care îți oferă ceea ce îți lipseste acasă și nu de o one night-stand). Este clar că la un moment dat -- indiferent că ești femeie sau bărbat--- ochelarii roz de zână cad, și începi să vezi realitatea, așa cum este.
Dacă această realitate, văzută cu ochii minții, in mod clar și fără ceața dată pe primii fluturi în stomac, este pe placul tău, înseamnă că totul este minunat. Ai făcut alegerea corectă.
Dacă nu, începi să vezi numai defecte, începi să crezi că soțul / soția nu este ceea ce tu ai nevoie, de fapt, și cauți variante. Atenție, in această fază nu cauți aventura, cauți de fapt retrăirea senzației de îndrăgostire, cauți fericirea. Și evident începi să îți manifești dorința unui nou început. Și ce sa vezi: legea atracției universului functionează de minune și atunci apare acel cineva.
Această persoană poate fi cineva cu totul nou, sau cineva cunoscut, cu statut de coleg, amic, prieten vechi, vecin, etc. Poate fi de fapt oricine.
Dacă relația sau căsătoria nu este construită temeinic, este puternic zdruncinată, și de cele mai multe ori se destramă. Este cazul căsătoriilor făcute intre persoane tinere, care au avut relații stabile îndelungate, de multe ori unice, incă din adolescență.
În acest caz, niciunul dintre cei doi soți nu este dispus să lupte, unul nu vrea - în speță cel care a înșelat - celalat nu poate, fiind paralizat de durerea pierderii suferite, se simte trădat, mințit și toată lumea lui se năruie.
Asta ar fi varianta de triunghi amoros clasic.
Let's spice it up, big time...
Esti la a doua relație / căsătorie, care teoretic este încheiată la o vârstă mai coaptă, este acea căsătorie asumată, matură, rodnică, hrănită de o iubire trainică, stabilă emoțional și financiar, aducătoare de bunuri, afaceri, proprietăti...untill one day. De ce? Ce se întâmplă?
De data aceasta, în majoritatea cazurilor este posibil să apară, atât la bărbați, cât și la femei, așa numita "middle age crisis" sau criza de la 40 de ani. Despre asta s-au scris mii de pagini, nu e cazul să plictisesc și eu cu asta.
Ok...de data aceasta, o conjunctură de triunghi amoros este extrem de bine ascunsă, cel puțin în teorie, pentru că acum nu se mai caută senzația de îndragostire, ci se caută Noul, se caută modalități de (re)validare a masculinității / feminității, acum nu iți mai dorești fluturași în stomac, acum vrei pasiune, iubire in cea mai pură și pătimașă formă a sa. Simți că poți manifesta iubirea plenamente, vrei să o faci, pentru a-ți demonstra că you still got it....
Culmea, sunt multe cazuri când iubirea si dragostea pentru partenerul oficial rămâne - !!! ATENȚIE !!! - neschimbată, pentru că nu vrei să părăsești confortul căsniciei, dar nici nu poti renunța la cel/cea de-a treia persoană. De obicei, în cazul bărbaților, apare o femeie mai tânără, care îi crește acestuia stima de sine, și îl reconfirmă ca bărbat. Acest bărbat va ascunde relația nouă pentru a nu-și periclita căsnicia, rar se întâmplă, la această etapă din viață ca un bărbat să renunțe la soție pentru amantă (life is a bitch, right?), pentru că nu-și dorește asta, vrea doar să simtă fiorii vânătorii, este instinctual.
In funcție de cât de stabil financiar este, va căuta să o susțină pe cât posibil, pe această nouă femeie, atâta timp cât va considera oportun.
In cazul femeilor, poate să apară un bărbat care este capabil să o cucerească, cu emoții, sentimente, gesturi romantice, pasiune fizică, pentru că la acest nivel, teoretic ea nu (mai)are nevoie de sprijin financiar sau material, she can provide for herself. Singura nevoie a ei, este să se simtă iubită, adulată, idolatrizată, emoțional, dar evident și fizic. Este momentul când femeia se cunoaște foarte bine, știe ce are nevoie, cere concis de la noul personaj, manifestă atracția fizică fără rețineri. Si această relație este ascunsă, pentru că nici ea nu va renunța la partenerul oficial, va incerca să rămână în paralel, cu ambele relații, pentru că doar suma celor două o face să se simtă împlinită.
Aici aș mai avea o mențiune de făcut, există posibilitatea:
➡️ ca ea să se îndrăgostească de al doilea, și atunci poate renunța la soț, dacă are certitudinea si convingerea că există implicare (mai rară situație, dar posibilă), daca primește feed-back pozitiv, și dacă nu i se modifică în rău nivelul de trai, altfel spus nu va fi dispusă să îl întrețină pe el.
➡️ cel de-al doilea bărbat își asumă răspunderea și îi cere ei să își părăsească soțul (foarte rar) lucru care ei poate sau nu să îi convină.
Pe scurt, acestea ar fi concluziile, la primă mână, privind motivele pentru care, apar relații extra.
Acum, fiecare dintre noi, prin propriul filtru al minții putem judeca, putem acuza, putem chiar să ne regasim printre cele scrise într-o măsură mai mică sau mai mare.
Eu n-am să judec, consider că am ajuns la o maturitate în gândire, care mă ajută să înțeleg mult mai bine de ce facem ceea ce facem, motivațiile din spatele actiunilor noastre, alegerile care le facem.
Si mai e o chestie. Uneori ne place să ne pedepsim singuri, privându-ne de împlinire sufletească, doar de dragul unei false moralități sau dogme adânc înrădacinate în mintea noastră, când de fapt, tot ce trebuie să facem este să trăim, să iubim fără să distrugem, frumos, în mod responsabil și fără griji, frici și vini inutile.
Dacă atunci când iubești pe cineva, nu faci rău nimănui, lasă-te să iubesti!!! Este legea Firii!
Cu drag,
Alina R.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu