Despre noi începuturi.

Am redescoperit de curând plăcerea de a scrie, de foarte mult timp uitată și îngropata in negurile Constientului, cand am resimțit o nevoie acută de a transmite ceea ce știu, ceea ce am descoperit, în ultimii ani de redefinire a EU-lui și EGO-ului meu. O redefinire dureroasa, o recalibrare atat de necesara si fortata, care, mi-au dat abiltati nestiute de șlefuire si fațetare constanta a ființei mele, în profunzime. Privesc in urmă, și văd cum intr-o decadă, m-am transformat brusc de la sclavă la stăpână, de la soție la femeie divorțata,de la starea de codependență la cea dulce de independență și apoi, iar la soție, mamă, iubită, și enumerarea poate continua. Buuuun....si daca asta poate servi ca introducere, atât timp cât voi avea inspirația și starea necesară, voi scrie... uneori mai bine, alteori, mai puțin bine, uneori profund, alteori superficial. Voi scrie, voi crea, pentru că, ce suntem noi oare decât călători in viață, cu unica misiune de a ne crește pe noi înșine, de a crește o generație nouă, și de încerca, mai mult sau mai puțin timid să lăsam urme în nisipul clepsidrei ce ne-a fost dată la momentul la care Divinitatea ne-a permis sa ne începem viața. Subiecte vor fi nenumarate, fară o temă anume, vor fi chestii de viață, de iubire, de muncă, de resetare a ființei, de psihologie, de astrologie, de orice îmi va atrage atenția, subiecte pe care aș vrea sa le trec prin filtrul rațiunii mele, să le înțeleg și să le procesez cum consider eu, cum știu si cum pot, pentru că frumusețea și în asta constă, că nu toți suntem egali, nu toți gândim la fel, nu toți vedem lumea la fel. Cititorilor mei viitori, vă mulțumesc si vă rog nu va sfiiți să interacționați, să va exprimați liber, chiar dacă părerile pot fi contradictorii. Alina Roman